status 1.10

(ca prin oglindă)

de Marius-Iulian Stancu

de remarcat că cei în mâinile cărora ni se cere a ne încredința în viitor destinele – “tinerii frumoși și liberi” – se află în linia întâi în “războiul împotriva virusului”, unul care ne-a anulat ca ființe umane și politice [în afara pretextului sanitar, singura grijă a aparatului de stat a fost de natură economică]. educați să lupte pentru cauze verbale și fantasmatice, proiectând stafia fascismului pe toate suporturile mediatice, acești tineri “revoltați” sunt pregătiți să își ofere în mod necondiționat trupurile pe altarul “științei”, constituind produsul firesc [în condițiile în care singura paradigmă care le-a fost oferită este una strict materialistă] al morții ideologiilor.

pentru libertarieni statul e bun doar când le finanțează proiectele “culturale”.

cine joacă cu negrul?

orice “critică” e făcută din admirație [altfel nu ți-ai mai irosi timp din viață cu ea]. așa s-a întâmplat și cu lavric în privința lui noica și a mișcării legionare. asta nu a înțeles și nu va înțelege niciodată liiceanu, care nu se “exaltează” decât la verificarea zilnică a conturilor bancare.

accentul federalist este unul etnic, tot dinspre naționalism vine. rezultatul nu poate fi decât amânarea luptei pentru înlocuirea grupului etnic dominant din punct de vedere ideologic. până nu vom înțelege că singura soluție este “împărăția” orientată după criterii spirituale [pentru care imperialismul economic actual este echivalentul antihristului] nu vom reuși să pășim înspre suprauman. centralizarea și descentralizarea sunt noțiuni abstracte incapabile să producă vreo schimbare în mod real. doar o schimbare a coordonatelor spirituale [sus să avem inimile!] se poate dovedi metanoică. ierarhia, nu centralizarea sau descentralizarea, constituie răspunsul. #supunerea.

primul și cel mai mare filosof al omenirii, socrate, a fost de fapt un “pickup artist”. adus în contemporan, ar fi fost prima victimă a mișcării #MeToo. adevăratele rațiuni pentru care socrate a fost condamnat la moarte de regimul democratic atenian [context politic esențial în pronunțarea sentinței care din motive lesne de înțeles este trecut de critica progresistă contemporană la notele de subsol] sunt de natură erotică, și nu teologică – pentru că în inima lui, precum politica, eroticul a fost întotdeauna fascist.

stânga a fost și va fi mereu o grupare teroristă.

în războiul care urmează, să nu uităm niciodată: în extazul erotic și în oroare sunt stimulate aceleași zone cerebrale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.