de Rodica Bretin
Cu toată aglomeraţia de pe străzi am ajuns cu zece minute mai repede. Aleile Grădinii Zoologice erau pustii. Animalele dormitau, unele la soare, altele în iglourile de ciment ce se voiau vizuini, scorburi, bârloguri… M-am oprit în faţa unor zăbrele: Panthera tigris altaica.
Tigrului siberian nu îi plăcea căldura amiezii. Prefera umbrele înserării, adierile nopţii şi hartanele pe care îngrijitorul i le azvârlea de la distanţă. Născut în îndepărtata Rusie, uriaşul motan vărgat nu venise în Nova Scotia de bună voie. Prins în cursă de braconieri, cunoscuse Transiberianul, foamea şi loviturile de ciomag din circurile ruseşti, chinuitorul rău de mare pe vaporul ce îl adusese la Dartmouth.
Unde zăcea apatic. Ori poate că visa. Îşi amintea taigaua, zăpada, văzduhul mirosind a răşină – sau hăituiala, carnea caldă, sângele scurs odată cu viaţa din prada răpusă…
– Am întârziat? am auzit deodată glasul Lorenei.
Se apropiase neauzită, de parcă n-ar fi mers pe tocuri de zece, ci pe labe de felină. Nici gândurile nu i le auzeam, decât atunci când voia.
− Eu am venit prea devreme, am spus, deşi ea ştia deja asta.
Lorena nu m-a luat în seamă. Trecuse de primul grilaj, intrând în îngrăditura unde vizitatorii n-aveau acces, de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. Acum trăgea zăvoarele cuştii, o deschidea. A păşit înăuntru, apoi s-a răsucit spre mine.
– Vino!
Am urmat-o, cu răsuflarea întretăiată, cu sângele pulsând nebuneşte în vine, cu tâmplele bubuind asurzitor. Ce voia să mă înveţe în ziua aceea? Preferam să nu mă gândesc la un răspuns precis, iar posibilităţile nu-mi surâdeau deloc.
Între timp, tigrul se ridicase. S-a întins alene, s-a apropiat. Înaintea noastră s-a oprit, nehotărât, şi-a lins o labă, biciuind văzduhul cu coada, în vreme ce ochii verzi, fosforescenţi îi rămâneau aţintiţi într-ai Lorenei. A mai făcut un pas, ezitând.
– Ai intrat vreodată în mintea unui animal?
Căscasem ochii la fel de mari ca felina captivă în vraja Lorenei. Puterea aceea intensă, copleşitoare…
– N-aş putea să încep cu ceva mai mic? am şoptit. Un pechinez, un hamster.
Tigrul a mârâit, arătându-ne lucirea colţilor. Lorena a râs.
– Nu-i decât un motan de trei sute de kilograme. Eşti gata?
Lorena închisese ochii, într-ai tigrului era năuceală; n-am lăsat-o să devină furie, moarte…
Am intrat.
Un salt într-o lume cu totul străină. Şi atât de neaşteptată, de uluitoare, încât mi-am uitat frica. Tigrul gândea în culori. Într-o succesiune ameţitoare şi, aparent, haotică. Însă nu era. Orice sunet, miros, imagine, chema o nuanţă – una dintr-o infinitate. Un caleidoscop senzorial, pe care mi-ar fi luat o viaţă să îl descifrez. N-aveam nici măcar un minut – aşa că am redus totul la esenţă.
Roşu – sânge, carne, pradă; albastru – necunoscut; galben – ameninţare, pericol, înfruntare iminentă; verde – femelă, plăcere, tihnă. Pe mine mă vedea când în galben, când în roşu. Ameninţare şi pradă? Nu… Eram verde, verde! Taigaua după ploaie, foşnetul ierburilor înalte şi eu, unduind printre ele, radiind linişte, siguranţă, abandon.
Tigrul şi-a desfăcut fălcile, arătându-mi fildeşul îngălbenit al colţilor, limba trandafirie, cerul negru al gurii. A căscat din nou, apoi s-a întins la picioarele noastre, cu botul pe labe; într-o clipă, dormea adânc.
Lorena s-a aplecat, scărpinându-l pe frunte, după urechi.
– Vrei să-l mângâi?
– Data viitoare, i-am zâmbit, promiţându-mi solemn să nu mai calc vreodată pe acolo.
###
Despre autoare
Rodica Bretin a debutat cu o povestire în 1982, iar în 1985 i-a apărut volumul Efect Holografic.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Marea Britanie).
Volume de beletristică publicate: Efect Holografic (1985); Şoimul Alb (1987); Uriaşul cel Bun (1989); Drumul fără Sfârşit (1991); Cel care Vine din Urmă (1993); Lumea lui Hind (1998); Omul de Nisip (2000); Fecioara de Fier (2002; 2006; 2014; 2017); Cetatea fără trecut (2015); Fortăreaţa (2016); Oameni şi Zei, volumul 1, seria Protectorii (2017); Poarta Stelară, volumul 2, seria Protectorii (2018); Elysium, volumul 3, seria Protectorii (2019); Casa fără cărţi (2020).
Cărţi din domeniul frontierelor cunoaşterii: Dosarele Imposibilului (2003); Tunelul Timpului (2003); Poarta Vrăjitoarelor (2004; 2015); Poltergeist – atacatori invizibili (2005); Misterul Lumilor Paralele (2006); Naufragiaţi în Timp (2006); Călătorii în timp şi lumi paralele (2015); Războinicii Nordului (2015); Cronicile Imposibilului (2015); Ecouri din tenebre (2016).
A înfiinţat împreună cu soţul ei, scriitorul Dan Apostol, Editura Baricada şi a coeditat seria Antares, patru antologii dedicate literaturii fantastice şi culturii enciclopedice (vechi civilizaţii, fenomene neelucidate, cryptozoologie); a realizat antologiile de literatură clasică fantastică Cronici din lumi interzise (2003) şi Vânătorii Lumii de Dincolo (2006).
A tradus, din limbile engleză şi franceză, patru romane: Dale Cooper de S. Frost, Amantul doamnei Chatterley de D. H. Lawrence, Leul uriaş de J. H. Rosny-Aîne (în colaborare) şi În umbra ghilotinei de O. LeBaron.
A publicat proză, eseuri, articole, traduceri în reviste literare din România, Franţa şi Marea Britanie.
A primit numeroase premii, printre care:
„Premiul pentru cea mai bună proză străină“ la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela Negura.
„Premiul Volaverunt“ (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela Conquistadorul.
„Premiul pentru cel mai bun roman străin“ al Fantasia Art Association, pentru romanul Fecioara de Fier, publicat în serial de revista The Historian din Truro (Cornwall – Marea Britanie).
„Premiul COLIN, categoria volum de proză scurtă fantastică“ pentru Cetatea fără trecut.
„Premiul OPERA OMNIA“, decernat la cea de-a 40-a ediţie a Convenţiei Naţionale a Cluburilor şi Autorilor de science-fiction din România, Timişoara 2019.