Știi?
Ți s-a-ntâmplat vreodată
Ca într-o zi să fi trăit la maxim
Să fi atins un prag extrem
Iar în următoarea să nu mai poți
Să nu mai știi
Să nu mai vrei
Să nu mai fii
Să nu te mai simți tu
Să nu mai simți nimic
Ca în cea de dinainte
Și te-ai gândit vreodată
Dacă ți s-a întâmplat
Că ți-ai trăit toată viața
în noaptea aceea
că te-ai consumat
și nu mai ai ce arde
și nu mai ai
fitil
și te-ai speriat
că n-o să mai simți
vreodată
ce-ai simțit atunci
și n-o să mai plângi vreodată
ce ai plâns atunci
și n-o să mai vrei vreodată
ce ai vrut atunci
și n-o să te mai cunoști vreodată
cum te-ai cunoscut atunci
și te-ai fi luat cu mâinile de păr
și-ai ai fi încercat să ți-l smulgi din cap
ai fi încercat să râzi
ca în noaptea precedentă
ai fi încercat pe 25 să visezi
cum ai visat chiar ieri
și-ai fi încercat să-ți muți privirea
și să găsești ceva ce merită
cum ai meritat tu în ziua de ieri
cum a meritat tot ce ai atins, ieri
și n-ai fi văzut decât
pe 25-ul plin
oameni fără fețe
ce ți-au stârnit repulsie
dar nici măcar
dezgust adevărat
și după ziua aia
și după tot
ce pare că nu se mai întoarce
nici să dai foc la lume
nu te-ai mai fi simțit în stare
și nu ai mai fi avut vlagă
decât să te târăști
să te condamne ei
și să-i condamni și tu
și peste luni
sau zile
când din nou ești zeu
când din nou simți tot
dar parcă nu pe tine
te-ai întrebat vreodată
când nu ți-ai mai amintit
cum ai simțit același lucru
ți-a furat cineva o parte din tine
ai rămas pentru o secundă
parcă fără sens
și ți-ai dat seama
că nu mai poți trăi
ce ai trăit deja
și că n-o să mai simți același lucru
pe care-l simți acum
nicicând
și n-ai fi picat și tu atunci
de ai fi fost în locul meu
de pe masa pe care te-ai fi urcat
sau de pe genunchiul
unui nimenea pe care
te-ai pus
și nu ți s-ar fi făcut rău
și n-ai fi crezut atunci
că nimic nu poate fi salvat
și n-ai fi uitat o clipă cum să trăiești
încercând să salvezi acea scânteie
de viață
să-ți rămână pentru totdeauna
în minte
și doar în ea
(căci sufletul nu mai există)
lumina aia ce se reflecta
de la neonul pe jumătate ars
în ochii unui lui sau unei ei
ce poate atunci
ai fi vrut s-o iei
și s-o închizi
ca amintire
mereu
și nu te-ar fi îngrozit și pe tine gândul
nu te-ar fi întristat atât de tare
că se duce
se duce tot ce simți
și nu se mai întoarce
și nu te poți târî înapoi
fără să pierzi tot
și minte-mă în față
dacă e s-o faci
și zi-mi atunci că nu-i adevărat
că ai condamnat momentul
și timpul te-a condamnat pe tine