poeme de Vrd

(debut)

Dragă îngere,

Oh înger îngerașul meu,

Tu chiar exiști?

Te-am văzut la 5 ani,

Coarnele tale luceau prin geamul meu negru,

Mi-ai zâmbit și te-ai uitat în ochii mei,

N-ai văzut nimic!

Ai încercat să te uiți în sufletul meu,

Nu l-ai găsit?!

E pus bine sub pernă,

Te-ai uitat în capul meu și mi-ai văzut sângele verde-putred clocotind,

Ai înțeles că mintea mea era utopia pe care însuți tu nu o poți accesa,

Creierul meu este întunericul deformat rupt în 7 diagonale,

Care din fericire, nu este în lesa ta.

alarma≈1⁰

Simfonia alarmei melancolice-mi mângâie urechea,

Deschid TVul să văd cum pică live bomba,

Natura distorsionată înflorește în modele,

Crucea pică ștergând urmele religiei, oricum imaginare.

Analiza 22

Lumea în șiruri este creată,

Toată din paralele formată,

Ușor controlabilă,

Deja înmormântabilă.

Prinși în simulare, fraierii nu scapă,

Când lacrimile sufletelor dau p-afară,

Căci omul simplu nu se-nvață,

Ca urmare, creierul sub război se află.

Prins în închisoarea cea mai oarbă,

Ce cu abilitatea de surdo-mut te lasă,

Până la al tău ceas te așteaptă,

Și te lucrează până în al tău mormânt te bagă.