Poeme de Ion Buzu

3ml de Konfidor

 

Andruşa şi cu mine stropim cartofii.
Fiecare avem în spate maşina de stropit.
Gîndacii au format colonii pe
cartofii noştri,
de parcă au descoperit o nouă planetă,
sau o nouă existenţă lipsită
de agonie, durere, capcane şi absurditate.
Stropim curpenii de cartofi cu 3ml de Konfidor dizolvat în 10L de apă,
în curînd gîndacii vor cădea, unul cîte unul,
doar trei ore şi gîndacilor li se vor face rău şi vor muri;
ei nu pot vomita cînd li se face rău.
Mie şi lui Andruşa ne curge otrava pe spate,
nenorocitele de maşini de stropit sunt crăpate.
„Auzi Andruşa, nu ţi-a trecut prin cap
că acolo sus cineva încearcă să ne extermineze la fel cum noi facem cu aceşti gîndaci,
să ne stropească şi el cu un fel de otravă,
nu chiar Konfidor,
dar ceva cu efect îndelungat,
să ni se facă rău de tot dar să nu murim îndată,
şi la rîndul lui să-i fie crăpată maşina sa de stropit,
să-i curgă şi lui otrava pe spate.”

Praful de pe masă

 

Lasă-i pe ei să scrie, lasă-i să ia toate premiile de la toate concursurile literare,
lasă-i să fie publicaţi în peste 1000 de exemplare,
lasă-i să cîştige de fiecare dată
şi să-şi păstreze pielea feţei fără vreo încreţitură a agoniei absurdităţii.
Nu te forţa,
lasă să crească în tine,
pînă cînd hainele ţi se vor zdrenţui muncind în cîmp,
pînă cînd pielea de pe braţe ţi se va înnegri de la soare,
pînă praful se va aşterne pe masă,
pînă te alegi cu defecţiuni la creier
şi rămîi blocat în acelaşi loc ani întregi,
pînă devii cineva privat de propria substanţă,
ca un ou în care nu ştii unde s-a făcut o gaură şi s-a scurs tot,
dar ai grijă să păstrezi aparenţele,
să stai întins ca un animal,
pînă se adună musculiţe şi ţînţari în jurul tău şi nu mai reuşeşti să scapi de ele,
pînă vei fi dus într-un subsol şi vei fi lovit cu barosul în creştet
şi carnea ta de tineret va fi trimisă la caremez, pegas şi chiar la fabrica de salamuri din Drăsliceni,
dar ai grijă să păstrezi aparenţele,
că lucrurile decurg cum trebuie
şi eşti ok,
şi nici un sentiment serios de alienare nu te bîntuie,
şi numai atunci cînd simţi că aluneci,
că nu o mai poţi ţine în tine,
iar ţînţarii şi musculiţele au luat-o razna cu totul,
atunci ia-ţi carnetul şi pixul
şi pariază,
poate că praful ăla de pe masă e mai norocos decît crezi.

Miopie

 

Chestiile care îmi apar se unesc într-un film
într-o limbă pe care nu o înţelege nimeni
tradusă cu subtitrări
pe care eu nu le pot desluşi din cauza
miopiei,
văd doar mimica oamenilor,
le aud strigătele,
gesturile adresate mie, dar nu înţeleg nimic fiindcă
sunt miop
şi nu pot citi subtitrările lumii ăsteia
şi atunci inventez singur un sens pentru tot ceea
ce se întîmplă
oricum nu vedeam ce era scris pe tablă nici
la şcoală
şi nici subtitrările filmelor de la TVR 1,
nici afişele publicitare,
exact ca atunci cînd am văzut
Metamorfoza de Kafka, nu am înţeles prea multe
şi am spus că Gregor a devenit un monstru
fiindcă a dormit în ziua în
care trebuia să plece la serviciu,
de atunci a devenit un monstru pentru ceilalţi
şi părinţii se îngrozeau cel mai tare
cînd vedeau că nu le mai ajung bani şi Gregor nu are un serviciu
atunci el avea forma cea mai îngrozitoare,
subtitrările tot apăreau, iar eu
nu desluşeam nimic,
îmi încordam ochii, lăcrimam, mă tot enervam şi îmi strîngeam
pantalonii şi răsuflam din greu,
oricum
nu am înţeles nimic niciodată din lumea asta
cei de lîngă mine mă întrebau miraţi şi rîdeau:
„chiar nu înţelegi?”
unicul moment cînd totul avea sens
a fost cînd se lăsă întunericul
şi se auzi o muzică cu vioară şi un bas pe fundal.

haiku

 

„motherfucker, eşti terminat!” îmi striga
unul din ei.
în sfîrşit, cineva are dreptate.