Saul Leiter, adeptul fericirii

de Adrian Grauenfels

 

“Admit că nu-s un adept al sărăciei. Am respect pentru vechile noţiuni de frumuseţe chiar dacă unora apar a fi demodat. Colegii mei care imortalizează mizeria umană, cred că rezolva o problemă serioasă. Nu cred că această mizerie este mai profundă decât fericirea”.

Saul Leiter s-a născut în anul 1923 în USA în statul Pennsylvania. Tatăl său studia Talmudul, iar Saul a început şi el studii rabinice. La 12 ani capătă de la mama sa o cameră de luat vederi, act care îl apropie de fotografie atât de mult încât la vârsta de 23 de ani părăseşte studiile teologice ca să plece la New York pentru a deveni artist.

Richard Dart, un pictor expresionist îl încurajează să urmeze cursuri de fotografie şi curând Saul face rost de un Leica de 35 mm cu care (din 1948) începe să facă fotografii color. Împreună cu alţi artişti pun bazele unui curent numit de Jane Livingstone “Şcoala New York-eză de fotografie”. Primele fotografii alb-negru arată fantastica sa afinitate cu mediul, la care mai târziu adăugă culoare. Geniul tânărului îl determină pe celebrul fotograf Edward Steichen să-l invite la o expoziţie de fotografie deschisă la Muzeul de Arta Modernă (MOMA) în 1935. Din anii ’50 Leiter lucrează ca fotograf de modă şi apare frecvent în revistele Elle, Vogue, Queen, Show etc.

În timpul liber artistul preferă să se plimbe prin Paris şi New York luând fotografii de plăcere. Unele negative alb-negru au fost refolosite mai târziu în unice mărturii ale acestor două mari oraşe. Contribuţia lui Leiter la dezvoltarea artei fotografice este enormă şi unică. El foloseşte forme abstracte şi compoziţii inovative având calităţi picturale. Calitatea lucrărilor îl plasează printre cei mai vestiţi participanţii la Şcoală New York-eză contemporană, despre care editorul Martin Harrison scrie în cartea Saul Leiter Early Color

Sensibilitatea fotografului Leiter îl detaşează departe de confruntările viscerale, morbide, de neliniştea urbanului aşa cum o vedem la Robert Frank sau William Klein. Într-adevăr, camera este o alternativă prin care artistul încadrează şi priveşte realitatea. El caută momentele de linişte, de omenie în vârtejul metropolei New York. Leiter produce imagini pastorale, unice, în condiţiile cele mai neprielnice fotografiei.

Timp de ani Leiter lucrează ca fotograf dar şi ca pictor. Dezvoltase o tehnică aparte în care aplica nudurilor fotografiate straturi succesive de guaşe şi acuarelă. O altă carte publicată de Harrison discută cu entuziasm aspecte ale fotografiei de modă după anul 1945. Ca urmare, galerii şi prestigioase colecţii de artă achiziţionează pe Leiter.

MOMA îl prezintă de două ori în anii ’50, iar în 1957 are loc o conferinţă despre fotografia experimentală cuprinzând şi o expoziţie a 20 de fotografii color semnate de Leiter. În anul 2008, Fundaţia Cartier-Bresson organizează la Paris prima sa mare expoziţie europeană. Un etaj este dedicat fotografiei alb-negru, alt etaj celei în culori. La 88 de ani Leiter este încă activ. L-am întâlnit la Amsterdam într-o minunată expoziţie numită Reflecţii din New York deschisă la muzeul de istorie evreiască al oraşului. Găsim acolo o distinsă retrospectivă cu lucrări alb-negru însoţite de recente fotografii color, pictură, modă şi fotografie urbană. În prospectul expoziţiei Leiter scrie: “O mare parte din viaţă am fost ignorat. Dar eram fericit, să fi neluat în seamă este un privilegiu. Cred că astfel am învăţat să văd ce nu vedeau ceilalţi şi nu reacţionau la situaţii. Simplu spus, eu am privit spontan lumea, fără vreo altă pregătire.”

La conferinţa de presă Leiter admite că foarte des achiziţiona filme expirate, adora să fie surprins de schimbările neprevăzute în culoare. Despre Robert Frank povestea amuzat că la o cafea acesta i-ar fi declarat că pleacă în Elveţia pentru că “în America nu mai e nimic interesant de fotografiat”. Apoi a produs splendida serie The Americans.

Fără îndoială că Leiter rămâne un artist liric al frumosului dus până la abstract, în reflecţia şi umbra unui frământat secol XX.

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #34 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *