libris.ro

Ca prin oglinda oglinzii: deznădejde, necredinţă, ură

de Ştefan Bolea
click here for the English version

 

1.            Speranţa este minciună. Speri ceva ce ştii că n-o să ai niciodată. Mai mult, ea este o subspecie a fricii. „Nu spera şi nu ai teamă” = Când speri, ţi-e frică. Speri ceva ce nu meriţi. Dacă l-ai merita, ar rezulta intrinsec din acţiunea ta, nu din dorinţa ta neîmblânzită. „Losing all hope is freedom”. Losing all hope is death. Mai bine mort decât slab! De ce să speri când poţi să faci? Deci di-speră! Deznădejdea este gaura neagră de pe tricolorul umilinţei.

2.   Dacă eşti credul, vei avea parte de multe dezamăgiri. Este absurd să crezi ce este absurd. Înţelege că n-ai cum să crezi ca să înţelegi. Dacă scepticismul este o formă de nihilism pasiv, neÎncrederea are o nuanţă activă, care juisează când distruge credinţele. Cred în propria mea neîncredere. „Când crede, nu crede. Când nu crede, crede.” Din Stavroghin nu rămâne decât ambiguitatea: personajul e propriul său demon, pitic sau bufon. Stavroghin era umbra – tu trebuie să fii supra-umbra! Până când necredinţa va tăbărî asupra ei însăşi, ca şarpele Ouroboros, să-şi ducă la capăt misiunea de obliterare a tuturor credinţelor!

3.   Ura mai puternică decât dragostea, cum gândea un personaj al lui Umberto Eco. Să fie contrariul lui agape – dispreţul, ura celor superiori, vecină cu indiferenţa? Ura, voinţă criminală (Sartre). „Te urăsc până la moarte”. Ura, magie neagră. Ura, ataşament pentru trecut (Ion Vianu). Care este secretul urii? Dragostea? Nebunia? Tenacitatea? Crima? Nerecunoaşterea? Speranţa este minciună. Credinţa este minciună. Dragostea este minciună. Ura este minciuna unei minciuni, deci, din punct de vedere psihologic (şi nu logic) un neadevăr special. Un neadevăr personal. „Tunelul meu”.

4.   Nu sunt Satan (ca să răspund Baudelaire-ului lui Sartre), sunt împotriva lui Satan, cum sunt împotriva lui Dumnezeu. Diferenţa dintre mine şi Satan este echivalentă diferenţei dintre Iisus şi Pavel. Mai degrabă, Satan este simbolul bisericii de azi, care vrea bani şi putere lumească. Biserica îi dispreţuieşte pe cei ce trăiesc în lumea ideilor. Pentru biserică, „morţi sunt cei muriţi”. Dumnezeu a fost omorât şi de preoţi.

5.   Sunt un partid cu un singur membru, o religie cu un singur iniţiat, o orchestră cu un dublu instrument: o drujbă ce dezmiardă o harpă.

libris.ro

2 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro As if through the mirror’s mirror: despair, disbelief, hate

  2. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #37 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *