Șerban Andrei Mazilu: “Anotimpul pumnalelor”

(ghidul cititorului de fantastic)

de Oliviu Crâznic

Cunoscut, până de curând, publicului cititor datorită operelor sale publicate în Statele Unite ale Americii (în limba engleză, bineînţeles) – Crux, Magic and Madness şi, mai cu seamă, excelentul Limbo, toate trei poveştile închegând o mitologie aparte, şi anume aceea a seriei The Angellove Society –, Şeban Andrei Mazilu a ales să debuteze pe piaţa românească de carte tot cu un ciclu epic, conceput din volume care pot fi citite şi independent, primul dintre acestea fiind Anotimpul pumnalelor.

Îmbrăţişând, fără rezerve, doctrina curentului (neo)romantic, prin ai săi „(anti)eroi excepţionali în împrejurări excepţionale”, tânărul autor îşi concentrează, cu succes deplin, eforturile asupra a patru componente estetice esenţiale, a căror contopire măiastră conduce la un efect pur şi simplu năucitor, plasându-l pe Mazilu (dincolo de o epocă prea puţin propice din acest punct de vedere) direct în galeria figurilor emblematice ale artei imaginarului.

Astfel, fantasticul transpare în Anotimpul pumnalelor într-o evident dublă calitate, cumulând semnificaţia de „ireal” şi aceea de „spectaculos”, rezultatul constituind o poveste etichetabilă drept „clockpunk” elaborat (cu valenţe, însă, şi în alte direcţii literare). O poveste în care pumnalele sclipesc sub mantiile renascentiste, doar pentru a se oglindi, inevitabil, în cuprul protector al maşinăriilor unui Viitor eminamente „retro”.

Melancolia domină sumbru întâmplările şi limbajul, asigurând o poezie fină, sensibilă, sub norii negri şi leneşi, un vocabular bogat pe cât de neobişnuit, pe atât de binevenit într-o eră a „pierderilor” literare, deoarece astăzi prea puţini scriitori mai fac diferenţa dintre limba scrisă şi limba vorbită, ori dintre beletristică şi reportaj.

Dezechilibrul interior al protagoniştilor, ca soluţie şi revoltă, devine pe parcursul naraţiunii armă singură şi sigură împotriva unei lumi care reprezintă dezechilibrul (exterior) însuşi, tribut plătit propriilor suflete de către cei care nu acceptă înfrângerea caracterului – ori o acceptă doar aparent, victimele sistemului închipuind, totodată, instrumente complexe, predestinate, ale distrugerii acestuia.

În fine, dinamismul cuceritor al scriiturii (atipic literaturii române „neaoşe”, date atât de des drept „artă”, în lipsa artei autentice) îl obligă pe cititor să străbată, cu sufletul la gură, labirintul fictiv al acestui univers paralel vast şi întunecat, alături de corbi, de asasini plătiţi, de nobili şi de baroni ai tutunului, de „frumoase fără milă” şi de un Zeu negru, de vârci lăţoşi, de savanţi geniali, de clerici antropofagi şi de militari renegaţi.

Multe ar mai fi de spus dincolo de această scurtă analiză teoretică dedicată, de altfel, unui scop prea puţin ambiţios, şi anume acela al fixării coordonatelor literare între care se înscrie Anotimpul pumnalelor. Opera se pretează, fără îndoială, unui studiu amplu, dar o aprofundare a subiectului ori a problematicii ar necesita o deconspirare dăunătoare lecturii, motiv pentru care acest proiect implică automat amânarea pentru un moment ulterior receptării romanului de către publicul larg. Poate fi, totuşi, citat aici unul dintre eroii Anotimpului, deoarece gândurile acestuia se vor găsi în rezonanţă cu gândurile multora dintre cititori, odată parcursă cartea:

„Asta le întrece pe toate.”

*

Despre autorul rubricii:

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978) este scriitor de literatură fantastică, publicist şi consilier juridic. În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane, precum George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi sau Ian R. MacLeod; de asemenea, conform unui comunicat al Societății Române de Science Fiction și Fantasy, Antologia SF-ului European (vol. II), editată de „International Speculative Fiction” şi „Europa SF” (coord. Cristian Tamaş şi Roberto Mendes) „va publica traducerea în engleză a povestirii Ultima clepsidră, de Oliviu Crâznic (…) în compania unor texte aparţinând unor autori celebri ai SF-ului mondial”. Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă apărută sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, semnată de C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă, unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. În România, este invitat anual (începând din anul 2014) să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București (FILB)” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate, realizate de Al. Mironov (scriitor, jurnalist, fost ministru al tineretului și sportului ș.a.) și lect. univ. dr. F. Pîtea (scriitor, critic literar), sau radiofonice, realizate de regretatul Șt. Ghidoveanu (Radio România Cultural).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”
[Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012]