miniinterviu cu Cristina Nemerovschi

[miniinterviuri cu invitații EgoPHobia din numerele precedente]

1. Ce-ai mai scris/publicat de când ai apărut ca invitată în EgoPHobia?

Recunosc că am dat un search când am citit întrebarea asta, să văd exact ce am mai publicat de atunci, pentru că în ultima vreme am tendința să nu mai țin pasul cu ordinea și data apariției cărților mele (ba chiar am observat că încep să încurc și personajele ? ). Așadar, de când am discutat noi ultima oară, am mai publicat romanele “Rockstar” și “Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, am reeditat “Ultima vrăjitoare din Transilvania”, de data aceasta cu numele meu real, nu cu pseudonim, și am tradus două cărți, care au apărut de curând în colecția de autori străini a Editurii Herg Benet.

În prezent, scriu romanul “Răzvrătiții”, și am în lucru alte două traduceri.

2. Care consideri că e cel mai important text pe care l-ai publicat până acum?

Pe toate le consider ca fiind o parte din mine, întotdeauna îmi este greu să aleg, dar aș spune că romanul meu cel mai recent, “Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată“, pentru că vorbește despre cea mai apropiată în timp perioadă din viața mea. Și pentru că este o carte care chiar poate fi citită de absolut oricine – de la un copil de zece ani până la un pensionar de nouăzeci, de la un geniu în matematică la o casieriță de la Mega Image. Vorbește despre lupta cu noi înșine, despre lumea de azi, despre anxietate și depresie, despre iubire, traumă, familie, singurătate, moarte, speranță, revenire, regăsire.

3. Te interesează părerile și calificativele acordate cărților (tale, dar nu numai) pe site-uri precum goodreads ori pe bloguri sau ții seama doar de recenziile criticilor consacrați?

Mă interesează mai mult părerile cititorilor, exprimate pe Goodreads, bloguri, Facebook sau în mesaje private, decât părerile criticilor consacrați, pentru că acești critici consacrați nu există, rămășițele lor s-au transformat în tentative de PR ale editurilor care publică autori români. Prin urmare, nu ar putea să mă intereseze ceva ce nu există. În schimb, cititorii există, pentru că nu cred că toate cărțile din librării sunt mâncate de șoareci, ca să dispară atât de repede și să se epuizeze tirajele. Ei, glumesc la faza cu șoarecii, chiar știu că există cititorii, am zilnic contact cu ei, sunt din ce în ce mai mulți și asta e minunat.

Sigur că situația e ușor haotică, din moment ce cititorul rămâne singura instanță de evaluare a literaturii. Sigur că își pot face loc pe piață, din pricina asta, și cărți proaste – ceea ce se și întâmplă. Dar așa stau lucrurile și nu văd cum ar putea să se schimbe în viitor. Nu putem spera decât să avem și cititori cu gusturi cât de cât avizate, gusturi care de altfel se cizelează prin lectură, așadar este bine ca publicul să citească pe cât de mult posibil, iar în timp va reuși să deosebească ce e cu adevărat valoros de ceea ce e superficial și mediocru.

4. Preferi să citești pe hârtie sau în format electronic?

Prefer într-adevăr să citesc pe hârtie, dar asta în special pentru că încă nu am apucat să-mi achiziționez un suport pe care să citesc ebook-urile în mod relaxat, altfel decât pe scaun la computer sau cu ditamai laptopul în brațe. Îmi place să asociez lectura cu starea de relaxare, îmi place cel mai mult să citesc în pat, pe plajă sau pe iarbă – presupun că dacă aș avea o tabletă de pe care să citesc în format electronic în aceleași condiții, totul ar fi absolut ok. Nu sunt deloc vreo tradiționalistă absurdă care să se încăpățâneze să citească la nesfârșit în formatul clasic. Dimpotrivă, nu m-ar deranja deloc ca peste douăzeci de ani să se citească în proporție de 90 la sută doar cărți electronice și să păstrăm copacii la locul lor în pădure.

Cu toate astea, România e un loc aparte. În România nu poate exista carte în format electronic care să nu se pirateze, pentru că România nu e o țară civilizată. Din acest motiv, pentru a se proteja de furt, cu siguranță că atât editurile cât și autorii vor mai prefera o vreme destul de îndelungată cartea în format clasic.

5. Te rugăm să ne recomanzi o carte în limba română apărută în ultimul an. Îți mulțumim!

O să vă recomand romanul “Inima mea și alte găuri negre”, o carte semnată de Jasmine Warga și tradusă în română de mine, un roman care a apărut la Bookfest. Este o carte emoționantă, pentru tineri și nu numai.