poeme de Ion Calotă

#poezia de după

 

în această casă am întâlnit-o                                                                                                                                         pe Virginia Wolf

dansa pe lampadare

în toate rochiile ei vaporoase

o cunoşteam după ridurile fine ale tencuielii

după cum se legănau paginile cărţilor

între un perete şi altul

valurile ei imense muşcau

din colţurile încăperii

aşteptând să ridic ochii asupra ei

în această grădină pomii

şi-au tatuat fructele pe umerii mei

totul se întâmpla

atât de repede

cât pauza

între reclame

 

 

 

#cerc pătrat

 

mă trezesc uneori noaptea

şi deschid frigiderul

să văd dacă mai trăieşte

mă liniştesc brusc

mi se pare că e mereu seară

mă întorc dimineaţa la baie

să mă bărbieresc

dar în loc de barbă

îmi creşte iarbă

cineva mă sună de câteva zile insistent

ca să-mi vândă umbre

aşa că ies în stradă şi împietresc

între statuile semafoarelor reci

ştiu că într-o zi o să-ţi scriu o poezie

fără cuvinte

ştirea asta e foarte şocantă

cineva iese din televizor

şi îmi mănâncă toată cina

 

 

 

#pisica din cutie

 

în lumea mea ascult toată ziua jazz

toţi în jurul meu scriu poezii

iar femeile se dezbracă pe stradă

noi doi vorbim în cuvinte

pe care nu le înţelegem niciunul

şi singurul dumnezeu pe care îl ştim

este femeia

care vinde bilete la teatrul din colţ

pe o stradă murdară din Paris

meniul nostru conţine

poezie à la carte

pisicile au început să iasă

din pereţi, prin aerul colorat

roboţii sunt tot mai inteligenţi

iar noi tot mai roboţi

mi-am făcut selfie cu pisica

este o lume ce intră lejer

într-o aşchie de nisip