[A.S. Pușkin, Dama de pică și alte povestiri, Ed. Litera, Colecția „CTP – Carte Pentru Toți”, 2019]
(Studii fantastice)
de Oliviu Crâznic
Aleksandr Sergheevici Pușkin (1799-1837) a fost un nobil rus, poet, dramaturg și prozator (cea mai cunoscută operă: Evgheni Oneghin; roman în versuri, 1823-1831), ucis într-un duel pe care l-a provocat pentru a apăra onoarea soției sale.
F.M. Dostoievski îl considera un geniu cu care nimeni din generațiile următoare nu s-ar putea compara, lăudând în mod deosebit chiar proza la care vom face referire mai jos – în opinia sa, o culme a artei fantasticului (în ceea ce ne privește, nu împărtășim întrutotul entuziasmul lui Dostoievski – fără ca, prin aceasta, să negăm sau să minimalizăm valoarea scrierilor lui Pușkin).
Raportat la teoria literară, Dama de pică (Pikovaya dama, 1834) aparține stilului funcţional beletristic, curentului literar romantic, categoriei estetice a fantasticului, genului literar epic, speciei literare (din punct de vedere formal și, respectiv, tematic) a nuvelei gotice, subspeciei literare a goticului fantastic.
[Alexander Roslin – Portrait of Princess Natalia Petrovna Golitsyn, born Tjernysjev – Google Art Project]
Din punct de vedere al compoziției, nuvela este împărțită în șase capitole (fără titlu, numerotate cu cifre romane, și având fiecare câte un motto sugestiv – unul dintre acestea constând chiar într-un citat din misticul E. Swedenborg) și un epilog.
Subiectul Damei de pică (inspirat, se pare, de o anecdotă care circula în epocă pe seama unei cunoștințe a lui Pușkin, prințesa Natalia Petrovna Golițina; de altfel, ulterior, locuința prințesei din Sankt Petersburg și-a câștigat o reputație de „casă bântuită”) îl constituie tragedia unui tânăr ofițer obsedat de ideea de a își câștiga averea la jocul de cărți „faraon”; prin seducție și violență, antieroul ajunge să afle, în cele din urmă, secretul faimosului ocultist Saint Germain, ceea ce nu îl va scuti, însă, de o stranie întorsătură a destinului declanșată de răzbunarea unei stafii.
Chiar dacă este o proză de mică întindere, importanța Damei de pică în istoria culturii este demonstrată de faptul că a fost adaptată, în mai multe rânduri, atât sub forma unor opere muzicale (între care una semnată de P.I. Ceaikovski), cât și sub forma unor opere cinematografice (rusești, germane, britanice – cea mai cunoscută: The Queen of Spades, 1949).
Dincolo de valoarea culturală generală, nuvela lui Pușkin are o importanță aparte pentru istoria goticului și a fantasticului, deoarece dovedește, încă o dată, prin faptul că titani incontestabili ai literaturii universale nu au ezitat să își așeze talentul în slujba speciilor literare menționate, că acestea nu constituie „paraliteratură” ori „literatură de consum”, ci, atunci când sunt tratate în mod corespunzător, beletristică la nivel înalt (se pare că întotdeauna este nevoie de încă o dovadă de acest fel, cel puțin pentru critica și istoria literară românească, tributare încă, într-o măsură semnificativă, unor judecăți de valoare tipice epocii comuniste, despre care am discutat detaliat cu alte ocazii).
Pe piața de carte din țara noastră, Dama de pică se poate găsi, într-o traducere realizată de E. Camilar (veche, desigur – ceea ce este, contrar primei impresii, foarte bine, deoarece traducerile postdouămiiste sunt, de cele mai multe ori, vădit inferioare celor realizate în secolul trecut), îmbogățită cu note informative utile, în volumul Dama de pică și alte povestiri (Ed. Litera, Colecția „CPT – Carte Pentru Toți”, 2019). Tomul are o copertă plastifiată lucioasă, cu ilustrație adecvată, este tipărit pe hârtie de calitate medie (din păcate; hârtia albă, de calitate superioară și rezistentă în timp, ar fi fost mult mai potrivită pentru această operă clasică), atent corectat (puținele „scăpări” puteau fi evitate prin utilizarea instrumentelor de corectare oferite de logicialul Microsoft Office Word, obligatoriu a fi utilizat în procesul de corectare, dar pe care – remarcăm nu pentru prima oară, cu tristețe – majoritatea editurilor românești par a nu ști să îl utilizeze).
Sus-menționata culegere de proză mai conține, pe lângă alte texte, de factură realistă (inclusiv câteva scurte romane, ceea ce face să fie inadecvat titlul ales de editor – corect ar fi fost Dama de pică și alte proze), încă un text care ne interesează tangențial: Dricarul (parte a Povestirilor răposatului Ivan Petrovici Belkin), o povestire gotică pseudofantastică (întâmplarea supranaturală se dovedește în final a fi fost un simplu coșmar).
Despre autorul rubricii:
OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, prof. evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, prof. gr. I Limba și literatura română; studii: licențiat în „Științe juridice”, specializarea „Drept”, cu lucrarea de diplomă intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, susținută la disciplina „Criminalistică”, și absolvent al unui curs de formare a mediatorilor) este scriitor (prozator și poet), traducător literar, antologist, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (membru al Ordinului Consilierilor Juridici din România și al Colegiului Consilierilor Juridici București). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea). Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (G.R.R. Martin) sau clasice (A.C. Doyle, R.E. Howard, R. Kipling, H.P. Lovecraft, G. de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui fac obiectul unor studii de specialitate (publicate inclusiv în volume apărute sub egida Fac. de Litere din varii centre universitare): Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel (dr. dr. Șt. Bolea), Hero and Villain in Hôtel Transylvania and in Crâznic’s Nightmare (dr. E. Atudosiei). Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice Imagicopter: The Author/Artist Cooperative (2012-2017). A apărut, în calitate de expert în istoria vampirismului, în serialul Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (prelegerea Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. al XIX-lea: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (prelegerea Lumi ficționale în literatura modernă, în colaborare cu conf. univ. dr. A.M. Negrilă), a participat la sesiunea științifică a Academiei Române – Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei, cu comunicarea Literatura științifico-fantastică și căutarea (modelarea?) viitorului și a jurizat (împreună cu conf. univ. dr. A.M. Negrilă) Concursul de creație literară pentru elevi, studenți și masteranzi: Proză scurtă organizat de Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (ed. I: 2018, ed. II: 2019). A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii SF, la cea de a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la București și, în calitate de invitat al „Casei Fantasy” (moderator: D. Doboș), la cea de a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. În prezent, colaborează cu revista culturală EgoPHobia, în paginile căreia deține rubrica Studii fantastice, cu Apostrof (revistă a Uniunii Scriitorilor), precum și cu Revista de povestiri (în calitate de instructor în cadrul unor ateliere de scriere creativă). Pagină virtuală oficială: Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage).
[Foto autor: Mihaela Nazarie]
„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)