(egoRainbow)
traducere & prezentare: Monica Manolachi
Fred D’Aguiar s-a născut în Londra în 1960 într-o familie guyaneză, și-a petrecut copilăria în Guyana și s-a întors în Marea Britanie în adolescență. Înainte de a urma studii africane și caraibe la Universitatea din Kent, în Canterbury, s-a specializat ca asistent medical de psihiatrie. Volumul său de debut, Mama Dot (1985), reflectă cu nostalgie viața și obiceiurile din Guyana prin intermediul unui personaj feminin exemplar. Cu volumul Airy Hall (1989), dedicat satului unde a fost crescut de bunici, D’Aguiar a primit premiul național pentru literatură în Guyana. British Subjects (1993) abordează problematica migrației și a multiculturalismului prin prisma interiorizării conflictelor sociale și a memoriei personale racordate la cea colectivă. Bill of Rights (1998), un volum despre trauma transculturală produsă de masacrul din Jonestown (Guyana) din 1978, a fost nominalizat pentru premiul T. S. Eliot. Poemul narativ Bloodlines (2000) tratează despre dragostea dintre o sclavă și fiul unui proprietar de plantație din sudul Statelor Unite ale Americii. Fred D’Aguiar este și autor de romane și piese de teatru cu tematică postcolonială. De pildă, romanul Feeding the Ghosts (1997) are la bază istoria unui băiat care a supraviețuit unui transport de sclavi transatlantic, când a fost aruncat peste bord împreună cu alți 132 de oameni. În prezent, D’Aguiar este profesor de engleză și director al programului de scriere creativă la Universitatea din California, în Los Angeles.
Mama Dot învață să zboare
Mama Dot a văzut filme întregi
Cu inventatori după inventatori încercând să zboare.
E așa de în vârstă, c-ar putea fi spectator în câteva.
Văzându-i cum sar de pe poduri drept
În râuri sau cum se aprind,
Legați bine de rachete cu foc în coadă,
Sau cum fâlfâie încolo și încoace cu aripi uriașe
Doar ca să ridice o grămadă de praf,
Ea se face mică. Dar câtă convingere, domnule!
Cât de greșit îndrumați. Chiar atunci, ea vrea
Să-l vadă pe un strămoș, în Africa. Juma’ de drum
În jurul lumii, cu întoarcere în timp.
Are un echipament simplu,
Inventat pentru a-i aduce pe toți ai ei
La ea: Hai, fată, vino sî vorghim.
Mama Dot avertizează împotriva răzvrătirii de Paște
nu nălța zmeu în vinerea mari
da el s-o dus și dus o fost l-o nălțat
șî noi ni gândeam poati n-o sî batî vântu
așa di tari cî fărî noi sî-l țânim
di sfoarî iel nișiodatî n-o sî-l poatî nălța sus di tot
pân la vârfurili copașilor undi boarea țucă
șel mai dulși fruct la cari putem ajunji
da iel o dat drumu la sfoarî câti oleacî
șî trăjia di fața lui în bătaia vântului
izbutind sî-l țânî sus tot timpu făcând doi trei pași în spati
șî s-o rîdicat ușurel pânî când coada lui lungî
niși nu mai atinjea pământu șî noi ni țâneam di gard
cu capitili vârâti printri nuieli sî videm mai ghini
cum suie suie suie sus sus sus di toooot pi șieeeer
toț vrem sî zburăm pi șier ca pasărea da numa zmeu
poati zbura șî iel făcu un pas înapoi chiar când
ni rânjam la iel invidioși pi răzvrătirea lui di Paști
când oaaaaa o strigat iel când o scăpat sfoara
șî zmeu o căzut din șier ca o pasări
ș-o plutit în jos pân la câmpu veșin ș-am dat fuga la iel
uitând di zmeu pi cari i-l făcusî unchiu cu zîli în urmî
din așchii ușoari ca osu di pasări
hârtie finî ca pana ș-o limbî di zmeu
sî cânti pi șier ca pasărea ș-o coadî
pentru echilibru șî c-un șîret în gurî ca șî cum trăjea
șiel mai lung viermi șî iel o ridicat chișioru
ș-am auzît un țâpăt ș-am văzut un cactus di-o palmî
șî s-o zgâriet pânî sus pi chișior îi curjea sânji
ca o vinișoarî o jemut tot timpu pân la spital
dus di unchiu pi cadru lui di bișicletî
ia nu scotea o vorbî da am auzât-o
tot restu zâlii șî în fiicari an di-atunși încoași
nu nălța zmeu în vinerea mari
și șieru aștepta fărî păsări fărî zmei vorbili iei
Tratatul Mamei Dot
Țânțarii
Sunt cei mai grași
Locuitori
Din republică.
Ne sug sângele
Din leagăn
Și se laudă cu el,
Portofel înfoiat.
Formează halouri
Întunecoase, iar noi
Trăim pe afară
Ferindu-ne de sfințenie.
Toată noaptea
Ei ne obligă
La izolare sub plase
De protecție.
Fuga să-i oprim,
Să nu ne mai mulgă
Până ajungem nadă
Pentru viermi.
Viermi care nu știu
În ce direcție
s-o ia și care vor
moșteni pământul.