(ca prin oglindă)
de Marius-Iulian Stancu
amuzant cum toți cei care nu au avut treabă niciodată în viața lor cu biserica simțeau nevoia unei poziții sexuale a suveranului iubitorilor de băieței.
credințele stângiste ale lui jean-paul sartre au o singură explicație – corydrane.
înduioșătoare toate glumițele astea [am mai văzut un clip în care la final toți suporterii lui trump se dovedesc a fi naziști, suprematiști albi etc.] menite a împiedica realegerea lui trump, dar care evită să-l promoveze direct pe biden, pentru că omul e pur și simplu nul. faptul că nu se mai poate face politică decât la nivel de glumițe sau imprecații [și asta în amerika – ombilicul democrației] constituie un semn că actuala ordine mondiala este aproape de a-și da ultima suflare [slavă cerurilor!]. cel mai bine ar fi să vedem pe “unde-s pistoalele? unde-s pumnalele?”.
mă adresez acum celor care sunteți prieteni [mai mult sau mai puțin virtual] cu membrii elitei culturale din ro, care a fost numită de un moldovean și “școala de la cluj” [cu filiale în toată țara în prezent]: în afară de like și amin, mai acceptă tovarășii și tovarășele un alt tip de reacție [sau în viziunea lor reacție = reacționar?] pentru care să nu fi anatemizat?
dacă am fi avut luciditatea să trecem peste perdeaua de fum teoretică a neo-marxismului, dincolo de care se aude în permanență lozinca «justiției sociale», am fi înțeles că scopul nu a fost niciodată apărarea «oropsiților vieții», egalitatea de șanse [egali cu cine, în condițiile în care în paradisul comunist «stăpânul» – bărbatul alb, creștin și heterosexual – este condamnat la dispariție din punct de vedere ideologic?], ci doar o înlocuire a actorilor principali în cadrul structurilor de putere, cum ar zice foucault.
un singur lucru trebuie să știe tovarășii – cum spune și psalmul 109, domnul este de dreapta și ne pune la dreapta.
martin heidegger a fost singurul nazist adevărat. este singurul care a înțeles că național-socialismul nu reprezintă «un adevăr etern», ci un principiu de configurare a viitorului, având datoria “de a pregăti și de a elibera un adevăr originar” [metafizica ca metapolitică], unul din fața căruia trebuie în cele din urmă să se retragă [într-o viziune aproape eschatologică]. “național-socialismul este un principiu barbar. acesta constituie caracterul lui esențial și posibila lui măreție.” [martin heidegger, caietele negre].