(arena culturală: cartea & filmul)
de Alexandra Medaru
Sir Michael Andrew Bridge Morpurgo (n. 1943) este un scriitor, poet și scenarist de origine engleză, cunoscut pentru romanul pentru tineret și copii, Calul de război (1982). Premiat pentru opera sa între 2003 și 2005, scriitura sa a fost categorisită ca fiind „magică” datorită temelor abordate și decorului viu. Cu toate că și-a descoperit târziu vocația, opera sa a fost influențată de Ted Hughes, Paul Gallico și Ernest Hemingway. Dintre operele sale amintim: Nu a plouat niciodată. Cinci povești (tr.m., 1974), Dragoste la prima vedere (tr.m., 1979), Prietenul meu, Walter (tr.m., 1988), Întrebarea Mozart (tr.m., 2007) și Ziua în care lumea s-a oprit (tr.m., 2019).
Calul de război (Editura RAO, 2012) este un roman de război încadrat în stilul funcțional beletristic și aparținând curentului modernist, deoarece există o tendință spre progres și opera rupe legăturile cu tradiția. Mai mult, romanul este caracterizat de o serie de elemente, incluzând procesul conștiinței (romanul pătrunzând adânc în psihologia naratorului – în acest caz, armăsarul Joey – și a personajelor principale și secundare), sincronismul, și tematica Marelui Război. Cu toate că acțiunea este narată de Joey, sincronismul reiese din intervențiile celorlalte personaje care adaugă la povestea calului propriile lor povești. De exemplu, de la căpitanul Nicholls aflăm în debutul romanului că el și Joey au multe în comun: „În primul rând, nici mie nu prea-mi place pe aici și mi-aș dori să fiu oriunde în altă parte. Apoi, nici unul din noi nu a mai fost la război până acum – n-am auzit nici măcar un foc de armă tras la mânie, nu? Sper numai că o să mă descurc când va veni vremea, asta mă îngrijorează mai mult decât orice, Joey. Pentru că, pot să-ți spun, nici măcar lui Jamie nu i-am spus asta, sunt absolut îngrozit, așa că ai face bine să fii viteaz pentru amândoi.” (p. 31). Nu descoperim numai temerile personajelor prin simultaneitate, ci și alte acțiuni care s-au întâmplat odată cu cele narate de Joey de-a lungul romanului, acțiuni despre care nu am ști nimic dacă diferite personaje nu s-ar confesa armăsarului: „Maisie Cobbledick o cheamă, Joey. Lucrează ca mulgătoare la ferma lui Anstey. Și coace pâine. Vai, Joey, coace o pâine cum n-ai gustat în viața ta și chiar și mama spune că pateurile ei sunt cele mai bune din toată regiunea. Tata zice că nu e de nasul meu, dar nu cu răutate. Zice așa, să-mi facă plăcere. Și are niște ochi albaștri, albaștri ca albăstrelele, păr de aur ca grâul copt și pielea îi miroase a caprifoi – mai puțin când iese de la lăptărie, atunci mă țin departe de ea. I-am povestit totul despre tine, Joey. Și a fost singura, ține minte, singura care a spus că am dreptate să vin încoace să te caut.” (p. 109). Cu referire la tematica Marelui Război, aceasta este presărată în nenumărate scene ale romanului pentru construirea atmosferei, însă scena care redă atrocitățile războiului și similitudinile dintre cele două tabere adverse este cea în care calul de război ajunge în țara nimănui, fiind câștigat de britanici în urma unui joc de noroc, după ce nefericitul armăsar îl pierduse pe prietenul său, Topthorn.
Intriga debutează la puțin timp după cumpărarea mânzului Joey. În urma unui conflict între Albert și tatăl său, acesta din urmă vinde armăsarul armatei britanice, iar Albert jură că îl va căuta pe Joey atunci când va putea să se înroleze în armată, acest jurământ constituind motivul central al romanului. Mai mult, temele principale pe care romanul le abordează sunt prietenia și pierderea. Cu toate că Joey se confesează că a avut un singur stăpân, de-a lungul romanului acesta va cunoaște diferiți oameni cu care se va împrieteni. Însă, cum războiul este adesea despre moarte, el va pierde pe cei mai mulți dintre aceștia, inclusiv pe Albert, pe care îl va regăsi spre sfârșitul conflagrației. Romanul este, astfel, un omagiu adus tuturor pierderilor omenești, căci autorul redă atrocitatea războiului prin scene vii, emoționante, care construiesc o lume înnegurată și însângerată, un fundal pe care se desfășoară prietenia dintre om și animal, o prietenie abordată de atâtea opere clasice, alături de care Calul de război poate fi pus, căci romanul are toate calitățile necesare: psihologia personajelor este congruentă cu acțiunile lor, dialogurile sunt elaborate cu migală, narațiunea curge liniar, iar scriitura simplă, presărată pe alocuri cu figuri de stil, este potrivită pentru un roman de război.
Tipologia personajelor este variată. Eroul principal, Albert, este un tânăr iubitor, curajos și loial, asemenea calului care este narator autodiegetic. Avem de-a face și cu un bărbat temător, căpitanul Nicholls, dar și cu un caporalul Perkins, care „era un omuleț dur și încrâncenat, un fost jocheu a cărui unică plăcere părea a fi puterea pe care și-o exercita asupra cailor. Se temeau de el și caii, și soldații deopotrivă.” (p. 29). Un strop de lumină în întunericul lăsat de război îl reprezintă micuța Emilie, care va își va pierde dorința de a trăi după ce calul ei cel drag va fi luat de un convoi nemțesc.
Având în vedere toate elementele amintite, romanul, tradus impecabil, este recomandat adolescenților și tinerilor, dar și iubitorilor de istorie.
Ecranizarea cinematografică
Romanul a fost adaptat într-o piesă de teatru de către Nick Stafford, aceasta fiind pusă în scenă la Teatrul Național din Londra în 2007. Piesa a fost aclamată de critici, fiind apoi jucată în Statele Unite, Canada, Australia, Africa de Sud, Olanda și Japonia.
Trei ani mai târziu, Steven Spielberg a anunțat că va regiza un film al cărui scenariu urma să fie realizat de Richard Curtis și Lee Hall.
Pelicula urmărește firul epic al romanului, cu toate că există câteva denaturări pentru amplificarea impactului afectiv (de exemplu, povestea celor doi frați germani dezertori care sunt prinși și executați de armata nemțească).
De asemenea, momentele emoționale (precum despărțirea dintre Joey și Albert ori regăsirea lor) sunt marcate de treceri de la scene ample la stop cadru pe diverse personaje, iar astfel de scene redau și calitatea jocului actoricesc care, de cele mai multe ori, se ridică la nivelul așteptărilor. Roluri excepționale sunt făcute de Peter Mullan în rolul lui Ted Narracott sau Emily Watson în rolul lui Rose Narracott, iar aparițiile fugitive ale lui Tom Hiddleston și Benedict Cumberbatch adaugă plusvaloare la interpretarea unor unor personaje militare. Jeremy Irvine, care îl joacă pe Albert Narracott, face și el un rol bun, adaptându-se verosimil și adolescentului naiv de la fermă, și bărbatului hotărât de pe front.
Filmările au avut loc de-a lungul a șaizeci și patru de zile în mai multe locuri, cum ar fi: Devon, Meavy, Sheepstor sau Burrator Reservoir. Peisajele pitorești sunt îmbinate cu priveliști cețoase, gri ce scot în evidență suferințele și pierderile, unele dintre motivele peliculei. Cu toate că avem de-a face cu un film de război, există și porțiuni de comic relief în povestea lui Joey, cum ar fi scenele în care Emilie (jucată de Celine Buckens) antrenează cei doi armăsari.
Muzica, compusă de John Williams, este inspirată de o vizită făcută de Williams la o fermă de cai din California unde a stat să observe comportamentul cailor, acesta afirmând: „Mi-am făcut obiceiul de a observa caii dimineața, și am avut ocazia să văd cum se conectau unul cu altul și cum deveneau curioși în ceea ce mă privea. Atunci am înțeles că ei sunt creaturi speciale.” (tr.m.).
Având încasări de peste o sută șaptezeci de milioane de dolari, filmul a fost receptat pozitiv de critica de specialitate, Rex Reed de la The New York Observer spunând: „Calul de război este un clasic regizat de Spielberg ce nu trebuie ratat, acesta atingând adevărata perfecțiune.” (tr.m.).
Despre autoare:
ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).
A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumul Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).
Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, EgoPHobia, Echinox, O mie de semne, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de suspans, Revista de povestiri, Argos, eCreator.ro, Parnas XXI, Postmodern, Puterea – Cotidian Național, Select News și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018) sau Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019).
În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.
Blog personal: www.taramuridenicaieri.ro.