atât voiam să-ți spun take care
poate că într-adevăr ne credem centrul lumii
nu mai înțeleg
cum a îndrăznit cineva să-mi dăruiască atâta conștiință
vă mulțumesc dar nu mulțumesc
mă seacă
să mă gândesc că sunt atât de departe de casă
departe de nucleul călduț membrana catifelată care
obișnuia să mă îmbrățișeze
am plâns zile și zile
am ascultat the sisters of mercy
ca o adolescentă plină de sentimentalism
uneori când mă gândesc la mașini sau la serpentine
îmi vine rău
nu mă mai interesează minunățiile de pe transfăgărășan
nu mă mai interesează vehiculele scumpe
care iau viețile fetelor
ce n-au apucat să meargă la facultate
sau să danseze la bal
d. să știi că lumea e super nasoală acum
într-un fel îmi pare bine că nu o vezi
dar tot mi-ar plăcea să o vezi
să dansezi fără inhibiții
să planifici un chef ascuns
să fumezi pe nerăsuflate
și să țipi ca o fată din filme americane atunci când ne întâlnim
totul avea sens
când eram mici vrăjitoare
care-și găseau instrumentele în spatele curții
când ne ascundeam lângă transformatorul dărăpănat
casa de nuiele și electricitate scoasă parcă
din cernobîl
d. să știi că uneori îmi doresc să iubesc
la fel cum îi iubeai tu pe toți prăpădiții tăi
și îi postai pe net
uneori aș vrea să-ți înțeleg sinceritatea
acea stare a ta carpe-diem-neironică
orașul nu mai are farmec
nucleul care m-a născut m-a scuipat afară
ca o lupoaică însângerată
mă dor oasele încercând să fac primii mei pași
vei rămâne cu mine când privesc cu speranță înapoi
în acea atemporalitate acolo ești
suspendată în pași de dans
d. mereu mi-a plăcut să te văd dansând mai ales când
o făceai cu toate celulele din corpul tău când te
combinai cu muzica și îi lăsai pe alții să-ți vadă unduirile
să știi că atunci erai neprețuită toți te iubeam și
ochii noștri salivau pentru tine
destination unknown
lumina unui cer fad
pe care stau tatuate inscripții neon
e frumos dar
uneori văd orașul printr-o pungă de plastic
înălțimile cenzurate ale inimii transilvane
ce prostie este să calc pe aceste străzi
care nu au fost concepute pentru mine
sunt doar un copil sensibil
în interior
am abia cinșpe și iubesc lumea
aș vrea să-i trimit o carte poștală lui dumnezeu să vadă
locurile astea care nu-mi aparțin care mă alienează ca
o pictură în care ochii animalului te urmăresc
îngerii biblici au milioane de fețe și ochi
roți umblătoare mii de capete
nu există reprezentațiile de om înaripat semi-zână magică
asta am făcut noi cu toate
am estetizat până n-a mai rămas nimic real
am sterilizat reconceput
lumea noastră e prefabricată de un ochi al estetului americanizat
încercare de sitcom și black mirror
nici eu nu mai înțeleg ce spun
ideea e că am încercat să-i trimit o nenorocire de carte poștală
lui dumnezeu
ca să vadă cum e afară cât de
umed incandescent mov e cerul
dar încă nu mi-a răspuns
cumva simt că nu mă crede
nimeni nu mă mai crede
crede că am decorat iar ca un om
că am făcut o ferfeniță frumoasă
că am luat ceva din stare pură și ca
un chimist am obținut un diamant
care tot ce știe este să strălucească
și să mă lase rece și tristă
*
te poți compune dintr-o multitudine de suflețele
la fel ca ingredientele din supa la plic
milioane de chimicale care abia așteaptă să locuiască în stomacul tău
o tristețe ți-a rămas impregnată în piele
ai încercat să o tunzi
să o acoperi cu decolorant și câteva poeme
dar nici până astăzi nu a funcționat
un psihanalist te-ar defini ca o fată bătrână
cu mai multe fațete de personalitate
intacta figurină a purității nedorite
păpușa cu bucle țepene controlată de magnitudinea unei traume
în mine se tot răstoarnă
un trenuleț de jucărie cu milioane de figurine
poate că am fost și eu odată
o piesă lego înfiptă într-o talpă
pentru cineva
pentru părinții mei și lacrimile lor
pentru pumnii tatălui meu în peretele nostru perfect zugrăvit
aș vrea să fiu la patru sute de kilometrii
depărtare de cerul molatec
aproape de
câmpiile aflate în proces de deșertificare
atmosfera sudistă
filosofia de viață a celor arși de soare
un bandaj pentru durerile mele de cap
sunt oglinjoara fiecărui om pe care l-am întâlnit
urăsc să fiu mironosița strictă
care nu depășește ora patru dimineața
nu-mi place să fiu mai puțin umană
nu-mi place să răsar ca un mugure întârziat
printre femei poete mature din toate punctele de vedere
nu înțeleg constrângerile formale
nu înțeleg stările de spirit care nu reflectă interiorul
vreau să-l cunosc și pe fabricat și pe fabricant poate poți
să-mi dai o adresă
cineva care să mă curețe
ca pe un baraj inundat de sticle de neumarkt