traducere: Alice Valeria Micu
- Sacrificiul
Noaptea de 27-28 august 1938
Ciudată caligrafie
Cursă capricioasă,
Zgârieturi electrizante
Precum sprâncenele şi ridurile şi adânciturile sumbre
De pe chipul furios al unui samurai.
Nu vroia să stea acolo.
Nu trebuia să fi stat acolo.
La orele acelea de noapte ar fi trebuit să doarmă
În pat cu Jacqueline.
Erau beţi şi obosiţi
Şi unii păreau gata să scoată săbiile din teacă
Înainte de cel mai mic semn.
Toate cafenelele ponosite din Paris
Ne-au văzut trecând
Zdrobind pahare,
Târând scaune,
Jignind chelnerii
Cu sfaturi meschine.
Nu am făcut asta la Cafe de Flore nici La Cupole nici la Les Deux Magots ,
Soartă profund obscură,
Fierbinte şi fetidă,
Unde nu am fost niciodată.
Cortegiu de somnambuli zgomotoşi
Ne scurgeam la întâmplare
Până la atelierul lui Dominguez
La numărul 83 de pe bulevardul Montparnasse.
Păream o turmă obosită
De hiene şi babuini.
Dominguez, un Minotaur
Electrizat şi eu
Patruzeci şi opt de ore fără somn.
Mi-am petrecut multe nopţi în faţa pânzei
Repetând în minte
Obscurul ritual al sacrificiului:
Conversaţia.
Insultele într-un dialect necunoscut
Esteban Frances trecuse deja peste un comentariu ironic
Şi Dominguez sărise de pe scaunul lui
Ca împins de un resort.
Dansul convulsiv.
Taurul furios,
Toreadorul,
Purtătorii de steaguri
Spectatorii din jurul arenei.
Spaţiul gol creştea împrejurul vâltorii.
Trepanatorii se înşurubează în creier
Şi sperie visele.
Eu şi alţi doi am încercat să-i despărţim.
S-a încins o luptă.
Ceva a strălucit pe o masă
Şi într-o clipă a ajuns în mâna lui,
În mâna lui Dominguez
Apoi a zburat ca o scânteie,
Ca o binecuvântată stea efemeră
Care a explodat pe faţa mea în germeni
Si chipuri familiare dispar
O manta de întuneric s-a lăsat
Umedă şi caldă.
Vânătorul
Închide ochiul său stâng
Doar pentru o secundă
Pentru a-şi ţinti mai bine prada.
Soldatul,
Pentru a doborî şi a ucide mai sigur
Închide şi el ochiul său stâng.
Lansatorul de săgeţi
În jocuri de precizie
Îşi închide ochiul stâng
Pentru a-şi ţinti proiectilul
În centrul negru al planşei…
Cât mă priveşte pe mine
Ochiul meu stâng s-a închis pe vecie
De când Hazardul şi Destinul
Mi-au acordat ocazia
De a observa faţă în faţă
Însuşi centrul Vieţii.
O floare ciudată ţâşni din sămânţă
Udată cu sânge şi spermă.
Un ombilic obscen.
Un arabesc pervers
Care citea cele mai obtuze hieroglife
Şi rănea precum săgeata lui Chiron
Zeii frigului,
Sub ochiul de sticlă
În orbita goală.
- Spune treizeci şi trei
(Post scriptum gândindu-mă la Arborele gesturilor, de Alfonso Calderon)
Ai cumpărat cartea la o lună după ce ai scris poemul
Care a zăcut adormit în tine toţi aceşti ani.
A curs ca sângele sufocat după primul vers:
A năvălit peste crustă,
Peste serul gălbui,
Peste cheagul negru
Şi năpârlirea roşie a sângelui.
Era al tău şi era perfectul rezumat al cărţii.
Pe care o scriseseşi în mintea ta
Încă de la început.
Însă acum ochiul tău
Întâlneşte alt ochi
Care te priveşte fix şi te pătrunde
Şi te face să te ruşinezi.
Ce vor gândi ceilalţi când îţi vor citi poemul
După ce vor citi poemul lui?
Ochiul cu ochi.
Ochiul cu ochi falic al lui Bataille.
Ochiul cu ochi din muzica lui Edgar Varese.
Ochiul cu ochi în secţiune(Bunel/Dali).
Ochiul cu toţi ochii blefaritici
Rămaşi fascinaţi şi obosiţi
Semi închişi complet epuizaţi
De suava intensitate a ceea ce vedeau
Dar în special Ochiul cu ochi al lui Alfonso Calderon.
Ce are ochiul lui şi nu are al tău?
Mult mai scurt
La fel de evident şi de pedant
Odată ce era tastat
(Deşi tu ai uitat
Cel mai important prim plan al lui Bunuel
Când el –sau corectorul –
Scrisese Brauning în loc de Brauner)
Ochiul lui te despoaie
Şi tu întorci privirea
Derutată de felul în care am intrat
În vechiul joc de copii.
Am tăiat, ţi-am decuapt irisul
Ca şi cum ar fi fost o bucată de carton
Şi am legat-o ca o rază laser
Cu ajutorul nervului optic
Până la umorile tale profunde.
De ce ţi-e teamă?
De ce nimeni nu crede în coincidenţe?
Nici în ideile platonice
Ale literaturii universale?
Te-au acuzat critcii de plagiat
Şi te-au lăsat în afara zidurilor Parnasului?
Sânge în ochi,
O aşchie, un fir de nisip
În ochiul
Care începe să lăcrimeze.
Priveşti dezolată de la fereastra ta
Prin sticla dublu securizată.
Pe stradă umbrele persoanelor
Sunt quilturi culcate
Care abia au început să viseze
La picioarele stăpânilor săi.
Atunci tei gândeşti cu precizie la Ulise
Şi la Telemach
Care a plecat pe urmele lui.
Te gândeşti la Leon Trotsky
Creierul capcană
Pentru târnăcopul lui Ramon Mercader
Vărsându-se într-un bocet sângeros
În timp ce mama lui aştepta în maşină
Motorul în flăcări
Anticipând medalia lui Stalin.
Te gândeşti şi la Victor Brauner
Şi la tatăl său
Care vorbea cu spiritele
Fotografia morţii
Şi cunoştea viitorul.
Să vezi cu claritate,
Ochiul tău fix în ochiul lui
– Care se reflectă în al tău
care se reflectă în al său
Care se reflectă în al tău
Într-un infinit joc de oglinzi
În care era dificil de suportat
Faptul că el venise deja
Când tu nici nu
Începuseşi.
- Moartea lunii
Moartea lunii.
Coconul unei omizi.
O mumie terestră.
Filamente albe ies din corpul ei.
Ectoplasmă.
Vene uscate de coral.
Dendrite blestemate.
Crengi cu spini în plină iarnă.
O mână uriaşă de piatră calcaroasă
Care mă susţine în aer
Precum fantoma unui călător mort.
Von Aschenbach e sodomizat până la moarte
În mauzoleul fierbinte din Veneţia,
Eu levitez, agăţat de umbrelele mele
Deasupra unui asteroid de bălegar.
Tronul Kabilinei
Începe să se materializeze
În cealaltă margine.
Decapitată Jacqueline,
Gâtul tău sângera
Pe pieptul meu.
Te-am asasinat în vis.
Te purtam la piept
ca pe o medalie.
Sunt un costum negru
Ce pluteşte deasupra unui câmp de gheaţă.
Chipul meu verde
E prima încercare de avort.
Sângerai, sângerai,
Frumoasă copilă,
În timp ce eu pluteam
Pe cărarea din urmă.
##
din volumul “Ochiul şi alte puncte de vedere”, care poate fi comandat de aici