Proză aproape fantastică

proză selectată din grupul “Proză şi eseuri” – facebook [a șaptea selecţie]

de Elena Gligor

Zveltă, cu părul alb tuns bob scurt care îi scotea în evidenţă gâtul subţire și suficient de lung, îmbrăcată corect, cu cămaşa albastră de şcolăriţă băgată în fusta cu croiala dreaptă, păşea uşor cu paşi de felină spre primele rânduri de băncuţe aşezate în faţa altarului, micuţa doamnă în vârstă, îşi ocupa cuminte locul şi asculta cu sfinţenie Sf. Liturghie până la un moment dat, moment în care îşi scotea invariabil ciorapii patent cu mişcări abile ca să nu deranjeze prea mult sfinţita adunare. Gestul ei mă făcea întotdeauna să zâmbesc, era definiția nonșalanței, câteva practicante pioase intrigate de gest priveau dezaprobator cum ciorapii alunecau uşor şi indecent de pe picioarele subţiri cu glezne încă frumoase, scoşi întâi de pe un picior apoi de pe celălalt, apoi împachetaţi cu grijă şi băgaţi în poşetă.

M-am mirat într-o zi să o văd urcată pe o bicicletă prin oraş pedalând cu acelaşi firesc cu care işi scotea ciorapii duminecile, vara, în biserică. Îmi venea să o strig să se oprească să bem o cafea.

Nu am mai văzut-o de la o vreme. Sper să-i fie bine oriunde s-ar afla.

….azi am salvat-o dintr-o plasă cu care este acoperit cireşul din gradină cu ocazia invaziei graurilor care nu lasă nimic în urma lor dacă nu le pui obstacole. Tocmai ce mă ridicasem pe vârfuri să culeg câteva cireşe într-un castron când am văzut-o cum se zbate, cu piciorul cu gleznă încă frumoasă prins ca într-o atelă între două crenguţe rupte peste care se înnodau într-un mod imposibil firele plasei de plastic. Atârnată de un picior mă privea stăruitor cu ochi ei imenşi şi inteligenţi într-o tăcere regală. Am urcat pe o scară să o descâlcesc. Nu a fost aşa simplu. Am luat foarfeca şi am tăiat plasa în jurul piciorului, apoi preţ de un sfert de oră am tot tăiat cu grijă până când am desprins crenguţele de cireş şi firele din plasă una câte una. La sfârşit am rugat-o sa facem o poză după care am invitat-o la o cafea pe care am băut-o împreună în linişte, fericite. Ce-o fi căutat in cireş? Sigur nu, cireşe! Apoi, şi-a luat zborul fâlfâind elegant din aripi.

Proză aproape fantastică

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top