nu acum

proză selectată din grupul “Proză şi eseuri” – facebook [a șasea selecţie]

de Dan Cristian Iordache

nu acum, nu acum, mai lasă spunea o voce fragilă precum un război ce nu putea fi câștigat, dar se lungea cu fiecare dimineață. așteaptă momentul favorabil, după-amiaza va ieși un

șarpe blând să se încălzească pe pietre, e un moment grațios.

tâmplă spunea Olena, tâmplă! eu mă uitam și nu înțelegeam nimic. mă gândeam că sunt încet la minte dar ea scăpăra ca un chibrit. ne-am luat de mâini și am apropiat capurile împreună cu cele trei fetițe. mirosea a ceva de neînțeles cum ar fi spicele de iarbă. tâmplă trebuie să fi fost un joc al lor secundele treceau și de sus vedeam golul dintre frunțile noastre ca o piramidă neagră.

piramida era înaltă, foarte înaltă, poate îl supăra pe Dumnezeu.

pe urmă stăteam cu brațele sprijinite de genunchi pe treptele de deasupra unei piețe care semăna cu Piazza di Spagna și fetele erau deja niște tinere cu părul lung și negru.

vorbeau între ele. Olena era cu spatele. era un soare ca o pudră cosmetică, un praf de zâne, ceva între

pe antebrațul stâng aveam tatuat un crin.

în stânga era un italian care semăna cu un pește și care lipea pe stâlpi niște postere dintr-o hârtie cretată, color, în care apărea mama mea într-o gestică sobră și pătimașă sau doar teatrală. afișul făcea reclamă la spectacolul de flamingo din seara aceea.

după ce termina de lipit, aplica o banderolă în diagonală pe care scria sold out.

se sui apoi pe bicicletă cu sulul de postere cretate, color, rămase și îngână: hare Krishna, hare Krishna. hare hare Krishna. Krishna era negru și strălucea.

nu acum

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top