(egoRainbow)
traducere & prezentare: Monica Manolachi
John Agard este un poet născut în Guyana în 1949. Înainte de a se muta în Marea Britanie în 1977, a lucrat ca jurnalist și a publicat două volume de poezie în Georgetown. John Agard scrie o poezie solară, tandră, dar și de o satiră fină, care, dacă nu smulge câte un zâmbet, cel puțin pune serios pe gânduri când vine vorba de diferențe culturale. Atent la schimbările sociale, notează concis atât verva, cât și crizele, recurge la mitologie, dar și la observația cotidiană, combină uneori imaginația luxuriantă cu ritmul și rima, într-un limbaj accesibil. În colecțiile sale ne vom întâlni cu rebelul care întoarce toate vorbele pe dos, fie că poartă numele vestitului păianjen Anancy, cunoscut personaj povestitor cu genealogie africană, fie că la aeroport arată un pașaport cu numele Limbo Dancer, vorbind în limba păsărilor, fie că se urcă în amvonul catedralei, luându-i la întrebări pe sfinți și scormonind prin noianul de prejudecăți. Totul pentru o dreptate greu de câștigat altfel. Creația sa, inclusiv cea pentru copii, este o poezie cu sare. Aviz celor care țin regim. A câștigat mai multe premii pentru poezie, printre care și Medalia de aur a Reginei în 2012. Locuiește în Sussex, împreună cu poeta Grace Nichols.
Cafeaua din paradis
Te vor întâmpina
cu o ceașcă bună de cafea
și cu acorduri angelice de vis
când vei ajunge în paradis.
Dar oare nu te-ai simți praf
dacă ți-ar servi numai decaf
în timp ce filtrele din iad
ți-ar asalta sufletul și cana
cu aroma de expreso a lui Satana?
Lingurița bufonului
Ce-ar fi dacă brutarul ar încerca
să trăiască doar cu pâinea sa?
Feliată, nefeliată, de grâu, de secară –
Baftă franzelei și digestie ușoară!
Ce-ar fi dacă măcelarul ar putea
să trăiască doar cu carne? Uite așa:
căutând marea salvare ce i s-a dat
în fripturica zilnică de sabat.
Mai fericit este cel ce supraviețuiește
cu ceva în care nu se găsește
nici făină și nicio așchie de os.
Se cheamă lingurița cu suflet frumos.
Eu sunt pâinea vieții
Eu sunt pâinea vieții,
spune marea.
Ce sunt acele valuri
dacă nu pâine unduioasă,
hrană pentru țărm?
Eu sunt pâinea vieții,
spune vântul.
Oare ce înalță suflarea
și foșnește frunzele
dacă nu fermentul meu invizibil?
Eu sunt pâinea vieții,
spune pământul.
Ce sunt acei copaci dacă nu firimituri
de semințe crescute
din cuptorul întunecat al solului?
Eu sunt pâinea vieții,
spune luna.
A cui felie aurie
face lumină pe masa cerului
pe timp de noapte?
Soarele nu spune nimic.
El doar își frământă razele
de cocă incandescentă.
Apoi se coace
și se face lumină divină.