[aforisme]
de Mihai Bogdan Lupescu
„Am fi mult mai în siguranță dacă guvernul și-ar scoate banii din știință și i-ar pune în astrologie și în citirea palmelor. Numai în superstiție există speranță”.
[Kurt Vonnegut]
*
Viaţa calculului şi calculul vieţii.
Guvernul-19, după ce a cheltuit tot, s-a împrumutat, iar a cheltuit, astfel că următorul guvern n-a mai găsit nimic şi am intrat în criză. Guvernul-20 şi guvernul-21 au continuat tradiţia. Nu vă faceţi probleme, guvernul-22 a împrumutat înainte să cheltuiască. Guvernul-23 calcă în găuri ca pe o stradă desfundată. Împrumută și cheltuie străfulgerător. Există, totuşi, o onoare şi printre hoţi, să lase curat la locul de muncă. Și în fondul de rezervă.
Acum vechii cheltuitori îi acuză pe noii cheltuitori. Politicienii „conducători” au doar această nouă memorie, după ce s-au schimbat au uitat ce-au fost şi ce-au făcut înainte, dar îi acuză pe cei care i-au înlocuit. Câştigătorul ia tot, fraierul plăteşte tot. Primul e hoțul, al doilea e prostul, adică noi.
*
Guvernanții iubesc colaborarea până la punctul în care nu le mai place algoritmul convenit. Guvernații îi iubesc pe guvernanți dar pe ei se urăsc, de-asta votează.
*
Întâi Dumnezeu a făcut idioții, cum spunea Twain.
Și i-a răspândit în toate guvernele lumii.
Asta pentru teorie. Apoi pe unii i-a promovat, pentru practică.
Astăzi nu mai putem schimba nimic din lucrarea divină, care continuă…
*
O dată, o singură dată, eram destul de mic, preșcolar cred, grădiniță n-am servit, am crezut ce spune guvernul. Nici acum la pensie nu mi-am revenit.
Am și coșmaruri că aceste carabide au făcut bugetul cumsecade.
*
Trăim zilnic, deplorabil, între câteva comisii în formare, scenarii în pregătire, simulări în derulare, negocieri în așteptare și prea multe promisiuni ale unor guverne labile și metastabile.
*
Niciun guvern nu te întreabă ce îți trebuie. Îți oferă doar ce vrea el. De obicei taxe și impozite.
*
Pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de guvern, orice protest poate fi reprimat!
*
Fisc. Semnele distinctive ale designului tuturor formularelor ANAF trebuie să fie:
Simplitatea, claritatea și responsabilitatea.
Simplitatea înseamnă că oamenii care trebuie să completeze aceste formulare sunt simpluţi, deci este inutil să le explici ceva.
Claritatea înseamnă că trebuie să le oferi instrucţiuni, evitând orice pas mai complex decât „completaţi doar la punctele 1, 7, 13 și 249”.
Responsabilitatea înseamnă trimiterea la alte documente pe care chiar şi un contabil versat trebuie să le caute, cum ar fi „introduceţi valoarea de la punctul 19 al Formularului 9753” sau „a se vedea publicaţia 666 pentru instrucţiuni detaliate”.
*
Medicină tradițională. În Ecuador meseria de șaman este înscrisă în constituție! Șamanul te scanează cu un porcușor-de-guineea și îți spune de ce boli suferi. La prețurile analizelor medicale din România ar fi mai rentabil să importăm șamani ecuadorieni.
*
Tot ce ne-a mai rămas din serviciile medicale antice este sandapila. Dar nici acum nu am învăţat s-o manipulăm cum trebuie. La Iaşi au scăpat pacienta pe podeaua spitalului. De data asta femeia a supravieţuit. Bine că n-au lasat-o pe jos să aştepte 16 ore ca în alte cazuri, sau s-o fi trimis pe la alte 7 spitale, sau să nască pe trotuar, cazuri în care pacienta n-a mai avut zile… și nici de lecticulă n-a avut parte. Ministrul sănătății portughez a demisionat pentru un singur caz.
*
Spitale. În România este grav și dacă ești bolnav de fericire. Dar și fericirea este o boală gravă, rară și fără tratament. E bine, totuși, că nu trebuie să mai construim spitale și pentru fericiți. Poate pentru preafericiți.
*
Medicii îşi omoară pacienţii.
Avocaţii îşi inculpă clienţii.
Poliţiştii îşi bat suspecţii.
Aleşii îşi înşală votanții.
Tu când o să fii mare la ce te mai gândeşti să (te) faci?
*
Președinte. Un președinte acuzat de incompetență este scuzat de constituție.
*
Vă asigur că dacă aş fi fost preşedintele României nu ar fi existat niciun sistem ticăloşit, niciun stat paralel și eșuat, Marea Neagră nu era lac rusesc şi alegerile anticipate ar fi avut loc imediat după depunerea jurământului fiecărui guvern.
„Vă asigur că dacă eu aş fi fost comandantul Titanicului, acesta nu s-ar fi scufundat!” – Traian Băsescu
*
Tiranii sunt efectele adverse ale procreării.
Nu s-au citit instrucțiunile.
*
Infla(ma)ție. Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să răcești. BNR tratează inflația de guturai când ea are covid lung suprapus.
*
Energie. Încă nu am auzit ca ANRE, Nuclearelectrica sau Transgaz să-și ceară oficial independența. Sau poate am dormit prea mult? Sau se pregătesc pentru când vom intra în glaciațiune?
*
Parlamentari. Chiar dacă cei care votează nu vor să înveţe nimic de la o prezenţă la vot la alta, sau nu ştiu ce votează şi nici nu le pasă, măcar am putea, între 2 alegeri, să-i trimitem pe parlamentari la şcoală înainte să mai candideze. Ministrul educaţiei o să-i ajute şi pe ei. Bonus, un doctorat neplagiat.
*
„Apărător al credinței” este un titlu ereditar al suveranilor Angliei. „Apărător al corupției” este un titlu ereditar al suveranilor politicii României.
*
Igienă. Am depășit vremea pastei de dinți „aquafresh în trei culori”, dacă vă mai amintiți, pentru Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedinţie. Azi avem o culoare în plus, pentru europarlamentare. Adăugăm și alegerile locale. Tindem spre curcubeu.
*
Asigurări. Despăgubirea este ultima speranţă a celor păgubiţi. Vezi ultimul crah al Euroins. Dar trebuie să pornească cu calm, să-și potrivească pașii cu cei ai președintelui, ai legilor educației și celorlalte falimente, dacă nu sunt fără speranţă de la început.
La fel cei care îşi caută dreptatea acolo unde ar trebui s-o găsească toţi și n-o găsește nimeni.
*
Economia poate fi în recesiune, în revenire sau în creștere. Are găuri sau umflături. Pante, platouri și cocoașe, cum ne-a învățat pandemia de Covid. Niciodată nu este sănătoasă, normală. Și niciodată nu se potrivește cu ministrul care o are în grijă.
La fel ca educația, sănătatea finanțele și toate celelalte, care nu se simt nici ele prea bine.
*
Democrația românească. Avem un soi de democraţie care în loc să umble din casă în casă cu deparazitarea moralei şi igienizarea conştiinţei, se arată turbulentă şi metastabilă gata oricând să se prăbuşească, deshidratată, într-un haos şi o nouă dictatură, ocholocrația, prin anacicloză, o democrație stricată, semieclozată, jupuită, mediocră, vulgară și bolnavă. Haos pur. Ferește-mă Doamne de ochlocrați, că de autocrați și democrați mă apăr și singur.
*
Explicarea unui adevăr contingent cu un alt adevăr contingent se confruntă cu un lanț infinit de întrebări „de ce?”. Un lanț de răspunsuri la întrebările „de ce” care se epuizează sau continuă la infinit nu poate constitui un motiv suficient. Un astfel de motiv trebuie să iasă în afara seriei de contingențe.
*
În coaliția de guvernare s-a consumat gambitul doctrinei, dar fiecare membru crede că i-a mai rămas ceva din politica declarată prin numele partidului. A doua eșuare după împreunarea forțată din 2009.
*
Conservatorii democrației se confundă cu conservanții ei. Totuși, fermentația democrației nu poate fi întreruptă.
*
Finanțe. La cât se împrumută acest guvern artizanal cu imagine racemică, această clonă clocită din patru în patru ani, acest plagiat de prost gust, sezonier și insalubru, cel mai mare contribuabil la distrugerea țărișoarei fără să dea socoteală, cu o gândire pe credit, va trebui să lăsăm repede în spate următorii 100 de ani. Dar cu ce dobândă… Problema lor nu este că falimentează România, ci că nu mai au de unde să împrumute bani în continuare pentru lărgirea găurii „butoiului danaidic al statului”. „Bună țară, rea tocmeală…de socoteală”.
*
Miniștri siniștri. Am observat că mulți miniștri se vopsesc! Am încercat și eu cu Köber după reclama TV.
Mi-au rămas doar ionii de argint, dacă observați. Dar să știți că m-au liniștit!
*
Miniștrii cărora le plac ședințele de guvern nu ar trebui să mai facă și altceva.
*
Le sticlesc ochii goi și ceasul scump. Sticla nu e prietena lor.
*
Ţara arde şi miniștrii se (re)vopsesc.
Sunt lipsiţi de orice idee şi atât de înapoiaţi încât nu vor îmbătrâni niciodată.
*
Presa. Toți pseudofilosofii așa-ziși ziariști care se avântă la pus întrebări în conferințele de presă trebuie să studieze maieutica și ironia socratică, dar nu înainte de stăpânirea sintaxei.
*
Legi. Virtuțile se plasează deasupra legilor. Onoarea este deasupra virtuților. Asta e imaginea răsturnată.
*
Legea pensiilor speciale trebuie modificată genetic.
*
Dacă nu putem naționaliza prostia am putea încerca cu evaziunea sau cu delațiunea.
*
Toate legile, toate proiectele sunt construite pe un compromis. Uneori ni-l permitem, alteori nu.
*
Poreclă. Uneori, cognomenul sau agnomenul potrivite fac diferenţa justă, ca de exemplu dady, proasta satului, regele asfaltului, împăratul drogurilor, băşinică (celebrul „basinica rende-toi”) sau ciucster, dar nu te pot salva de consecinţe.
*
Alegere. Lui Robert A. Heinlein, chiar dacă a fost „decanul” scriitorilor de SF, realitatea i-a dat dreptate când a spus că ori vrei pace ori vrei libertate, nu le poți avea în același timp pe amândouă. Dar apoi tot el șoptește că nici un om nu e liber. Și pacea cât durează?
*
Primari. Nu există nici o sarcină pe lumea asta pe care să le-o poți încredința acestor neisprăviți care-și spun primari. Nici o trebșoară n-are curajul să le spună: „primatule, fiară nepotrivită, m-ai lăsat neisprăvită; ia mămăligă cu pește și vin’ de mă isprăvește!”
„Românul este greu până se apucă de ceva, că de lăsat se lasă uşor” – Ion Creangă
*
În curând se va deschide, de cei care supravieţuiesc, un muzeu al microorganismelor. Dinozaurii vor fi uitaţi. Extincția bacteriilor și virusurilor este imposibilă.
*
„Dreptatea socială” nu este nici dreaptă, nici socială.
*
Ajutoarele sociale utilizate politic de guvernanți au creat o dependență și un mod de viață unora care nu vor să facă nimic. Cei care ar avea într-adevăr nevoie să fie ajutați sunt ignorați. Nu există echivalență între compasiune și dependență indusă.
*
Toți avem două euri dar unii își confundă unul dintre ele, sinele inferior sau cel superior?, cu statul. „Statul sunt eu!” Serios Ludovic soleil? Sau wermorel, ionel, marcel sau cum îți zice. Și noi cine suntem, medievalilor?
*
Justiție. Când judecătorii CCR argumentează, legile amuțesc și constituția suferă în tăcere.
*
În fiecare an, fiecare om liber îşi scrie propria carte de 365/366 de pagini. În detenţie, analfabeții pot scrie şi 12 cărţi în aceeaşi perioadă.
G.Galilei a fost în arest la domiciliu de la 70 de ani până la moarte. În acest timp a scris lucrări ştiinţifice. Am putea experimenta condamnarea la scris, pe viață, pentru toți arestații la domiciliu sau sub supraveghere judiciară, ca alternativă la această bătaie de joc a justiției, a celor care nu sunt pedepsiți cu executare. Ar trebui organizat și un târg de „carte penitenciară”.
*
Există o bursă a delictelor, a şpăgilor, a hoţiilor, a traficului de influenţă? A corupţiilor? Unde se tranzacţionează orice fărădelege, pe mai multe niveluri iluminate? Tocmai le-am dat o idee?
*
Politicianul din Mofluzia este un transigent ridicol.
Nu poate decela nici măcar o bucată de realitate socială prezentă permanent în fața ochilor lui.
*
Pentru fiecare generare există o degenerare, pentru fiecare generație apare o degenerație. Avem multe generatoare, „har Domnului!”
*
2 forțe foarte puternice și periculoase: Atracţia universală a călătorilor pentru ușile de metrou şi gravitaţia politică în jurul banilor publici.
*
Pandemia a fost o șansă rară pentru sociologi, psihologi, statisticieni etc de a examina cât de mulți români vor mai adopta teorii ale conspirației.
*
Are cineva ceva cu Europa? Eu cred că da. Mai mulți. Are multe păcate acest continent, nu?
*
Ignoranța și apatia sunt răspunsuri uzate la catastrofe. Trucul este să găsești plăcere locuind împreună cu alte calamități în spațiul catastrofal.
*
Am rău de adâncime. Feriți-vă de golul din frazele comunicatelor oficiale.
*
Opoziția verbală este o schimbare a poziției limbii în gură, de la un obraz la altul.
*
Nu poți accepta onorurile unui dezonorat fără să-ți pierzi propria onoare. Ai comite un flagrant de onoare. Te-ai lăsa mituit de un nelegiuit.
*
În general, când spui valoare te gândești la ceva bun, dar dacă spui valoare de șoc parcă nu sună bine. La fel cum unii spun, după model englez, îmbunătățire dramatică. Înseamnă că mai poate fi și comică și tragică? Sau cum ar spune alții, consistentă.
*
Planeta este în urmă cu datoriile, cu moartea, la zi.
*
Ceea ce ar fi rămas nespus, în mod obișnuit, a fost relevat datorită transgresiunii mele.