(Studii fantastice)
de Oliviu Crâznic
Ana-Maria Negrilă (n. 1972) este scriitoare multipremiată, publicată atât în țară (Orașul ascuns, Ed. Diasfera, 2005; Împăratul ghețurilor[1], Ed. Diasfera, 2006 și Ed. Crux Publishing, 2018 – ediție revizuită; Stelarium: Regatul sufletelor pierdute, Stelarium: Ascensiunea stelară, Stelarium: Agenții haosului, Ed. Crux Publishing, 2016-2019[2]; Stăpânul umbrelor: Trezirea[3] și Stăpânul umbrelor: Zorii războiului[4], Ed. Crux Publishing, 2020-2023; Cele patru oglinzi ale adevărului, Ed. Hyperliteratura, 2021), cât și peste hotare (Jégcsászár, Ed. Metropolis Media, 2019), antologatoare (Centenarium StrING. O antologie a revistei StrING alcătuită de Ana-Maria Negrilă, Ed. Tornada, 2018), traducătoare, publicistă (critică literar-artistică, articole științifice).
S-a remarcat, de asemenea, prin prelegerile vizând teoria și practica beletristicii, precum și prin jurizarea unor concursuri literare la nivel național.
Odată cu Cele patru oglinzi ale adevărului, autoarea deschide un amplu, ambițios ciclu epic – în aceeași măsură frescă socială a primei jumătăți a veacului al XV-lea oriental și occidental (documentat într-un mod profesionist – atu de ansamblu întărit, după cum vom arăta, și prin atuuri punctuale), mister fantastic sau pseudofantastic (aspectele suprafirești ale narațiunii pot avea și o explicație psihologică – fiecare cititor urmând a decide dacă respectiva explicație psihologică este și corectă), „bildungsroman” și aventură picarescă.
Cronica barbară (Ed. Hyperliteratura, 2023) constituie a doua parte a sus-menționatului ciclu, putând fi citită, însă, și într-un mod independent: personaje[5] principale în … oglinzi … își găsesc roluri secundare în Cronica …, viețile acestora desfășurându-se în continuare sub semnul unui destin a cărui urzeală nu s-a definitivat încă (presupunem o trilogie).
Sub forma unui jurnal intim devenit epistolă (destinatarul fiind chiar personajul principal din … oglinzi …, iar expeditorul fiind … complicat), intriga urmărește întâmplările prin care trece (anti)eroul provenit dintr-o familie creștină, sclav în Cairo și apoi călător (eliberat din sclavie și redevenit sclav; prin forța împrejurărilor, musulman și redevenit creștin …) prin Alexandria, Veneția, Constantinopol și Țara Românească. El nu este, însă, un sclav ca toți sclavii: autoarea jonglează, aici, cu motivul literar al dedublării[6], latura întunecată a firii protagonistului(-antagonist) ieșind la iveală în momente-cheie, fie ca urmare a unei influențe supranaturale (exercitate de un „djinn” cuibărit în trupul omului, după cum este convins „îndrăcitul” însuși ori, conform temerilor unui alt personaj, de un suflet „întors din Purgatoriu” pentru a se răzbuna), fie dimpotrivă, ca manifestare a unei boli psihice (dublă personalitate).
Dezbaterile (purtate între personaje) vizând problema îndrăcirii/reîncarnării/dublei personalități constituie, de altfel, un important atu punctual al Cronicii … . Autoarea le-a conferit acestor dezbateri un caracter erudit-didactic, purtând cititorii prin și printre teoriile sau convingerile unor gânditori renumiți (Platon, Salustiu, Avicenna, Sf. Augustin și mulți alții, aparținând unor epoci, școli de filozofie ori religii variate).
Un alt atu punctual îl constituie lecțiile[7] de medicină (firește, de Epocă), în cadrul cărora personajul principal descoperă, fascinat, „puterea vindecătoare” a pietrelor, pământului, metalelor ori trandafirilor.
În sfârșit, un număr semnificativ de pagini sunt rezervate unor întâmplări și personaje istorice, reconstituindu-se, pas cu pas, campania militară dunăreană a burgundului Walerand de Wavrin (sprijinit și de „valahii” lui Vlad Dracul) împotriva turcilor.
Asupra stilului individual al autoarei este de prisos să zăbovim, fiind același dintotdeauna: un condei mânuit cu seriozitate și cu talent exemplare, indiferent de modalitatea de expunere în proză – narațiune, descriere, dialog, monolog – abordată (și, putem adăuga, indiferent de specia ori subspecia literară în slujba căreia se află la un moment dat). Ne mulțumim să precizăm aici doar faptul că, în opinia noastră, admiratorii unor Umberto Eco sau Orhan Pamuk se vor bucura să o descopere pe Ana-Maria Negrilă (dacă nu au descoperit-o, deja, prin intermediul Celor patru oglinzi ale adevărului).
Nu putem încheia fără a menționa și contribuția artistului grafician Ionuț Bănuță la întregirea tabloului de epocă, această contribuție constând în alcătuirea (în manieră cartografică medievală!) unei impresionante hărți a Constantinopolului; un fragment relevant al hărții în cauză se regăsește la finalul Cronicii …, întinzându-se pe coperta a III-a și pe clapeta aferentă și punând la dispoziția cititorilor, astfel, itinerariul personajului principal.
[1] A se vedea O. Crâznic, Ana-Maria Negrilă, „Împăratul ghețurilor” (https://egophobia.ro/?p=12981).
[2] A se vedea O. Crâznic, Un viitor complex și exotic (https://egophobia.ro/?p=12565).
[3] A se vedea O. Crâznic, Trezire (https://egophobia.ro/?p=13641).
[4] A se vedea O. Crâznic, Viitorul viitorului sau Dincolo de stele, magia (https://egophobia.ro/?p=14734).
[5] Remarcăm aici și includerea unui strategic … „personaj absent” (apare doar în dialogurile, cugetările altor personaje).
[6] Cititorilor interesați de acest motiv literar le recomandăm excepționala monografie (pluriperspectivistă) semnată de Șt. Bolea, Jung și filosofia umbrei (Ed. Tracus Arte, 2019; cronica noastră: https://egophobia.ro/?p=13380)/Internal Conflict in Nineteenth-Century Literature: Reading the Jungian Shadow (Ed. Lexington Books, 2020; cronica noastră: https://www.philobiblon.ro/ro/articol/internal-conflict-nineteenth-century-literature-reading-jungian-shadow-lexington-books-2020).
[7] Cititorii preocupați de gastronomie vor găsi, de asemenea, în Cronica …, informații interesante și detaliate – așadar, credem, „pe gustul lor”.