[cuvinte afurisite]
– varianta pentru candidaţii la președinţie –
de Mihai Bogdan Lupescu
23 septembrie 2014. Ultima zi de strângere a candidaturilor pentru „bacul” prezidenţial. E bine că măcar la echinocţiu s-au simţit şi candidaţii M.A.I egali, chiar dacă între ei noaptea era deja mult mai mare ca ziua.
În campania care se apropia de final, încă asistam, datorită unei prognoze meteopolitice mai instabilă decât normala pentru acea perioadă a deceniului, la o dispută cu multe curgeri şi scurgeri. În funcţie de avere, averse şi adversităţi bacul era şi aici opţional, după cum nici o expertiză care să ne uluiască nu ar fi fost obligatorie. De unde nu e, nici alegătorul nu cere.
Monica Macovei împrospăta, atunci, memoria celor care se făceau a uita că „istoricul votului din Parlament ne-a arătat că Parlamentul României a devenit un adăpost pentru hoţi, corupţi şi persoane cu probleme penale”. DNA contribuie, încă, la scrierea istoriei şi în campanie.
În Lista celor 14 pe 2014 găsim 10 foşti şi actuali parlamentari (la acea vreme) şi 1 europarlamentar, adică unsprezece „făcători”, plus doi „desfăcători” de legi, plus ultimul, dar nu cel din urmă, considerat incompatibil.
10 octombrie 2024. După 10 ani. Jocurile sunt făcute. Tot 14 visători la președinție. „Rien ne va plus”. Nu s-a schimbat nimic. În bine, firește. Iohannis a aflat și a fost sincer, în 2019, la jumătate de pas: „La noi hoții s-au cocoțat în vârful statului”(probabil cei din parlamentul din 2014) și „Statul a eșuat”. Nici o noutate. Și atunci, a mai dat și el o mână de ajutor, pentru o afundare durabilă.
10 candidați de partid și 4 candidați de capul lor. 2 foști prim miniștri, 1 prim ministru în funcție, 1 fost vice prim ministru (ce tupeu), 3 foști miniștri, 1 fost șef SIE, și iar 1 europarlamentar. 2 cu studii mai americane și 5-6 cu studii mai acătării. Pentru restul, nenea Iancu făcea infarct dacă i-ar fi cunoscut.
Vreo jumătate dintre candidați au fost prezenți la pupăturile moaștelor Sfintei Parascheva de la Iași. Între ei, mai târziu. Cred că fiecare din acești cretei a cerșit binecuvântarea, și confirmarea, că el ar fi alesul divin, pe modelul marelui Alexandru după vizita la oracolul lui Amun de la Siwa.
Paradoxul este că unii dintre candidați sunt atacați de alți analfabeți și nepricepuți, care ocupă posturi importante în structurile statului. „Râde ciob de oală spartă”. Am râde și noi, dar nu prea e de glumă.
Găsim și vreo 2-3 tovarăși, mai acoperiți decât alții, dar descoperiți de jurnaliști. Nici unul dintre candidați nu are un profil de prezidențiabil, dar asta e altă poveste. Dacă nu avem pe cine alege, poate ar fi timpul să rugăm IA să ne proiecteze unul.
Aș vrea ca fiecare candidat să-și pună în vârful discursului electoral, și apoi câștigătorul în programul de conducere, primul jurământ de președinte pentru toți românii: „Jur că nu voi insulta niciodată, prin cheltuieli nesăbuite, sărăcia națională!”
Campaniile pentru alegerile prezidenţiale, deşi nu duc niciodată lipsă de candidaţi, de promisiuni şi baliverne, sunt sărace în idei şi programe, dar murdare. DNA și „serviciile” contribuie, și ele, la scrierea istoriei şi în campanie. Abia s-a spart conducta cu dezvăluiri.
Și cum n-o să candidez niciodată, m-am gândit să fac o donaţie de campanie. Cinşpe păreri ca nişte antipilde, bune-proaste pentru un program electoral. Au şi dezlegare la copy paste.
Le-am scris pentru 15 candidați, într-o premoniție, dar Șoș a fost exmatriculată exact pentru proaste practici preelectorale. Citiți-le cu mare atenție dar să nu faceți ce scriu.
- Râvneşti, gândeşti, visezi să atingi nemurirea? Spune-le tot ce ştii despre ei, şi prietenilor, şi duşmanilor, politici, apolitici şi nonpolitici, și contracandidaților tăi. Şi din alte surse, ca de exemplu datele adunate cu greu de „servicii”, dacă posezi. Cunoaşterea înseamnă putere, mai ales dacă vorbim de informaţiile clasificate la care, poate, nu ai acces.
Şi, ca să-i parafrazez și eu pe cei care au parafrazat „în grup” citatul considerat originar, ultimul pe listă fiind, cu voia dumneavoastră, Joe Biden, cunoscut într-o vreme, şi el, pentru lipsa ghilimelelor, nemurirea este o călătorie, nu o destinaţie!
- Când îţi înjuri adversarul politic, „un schimb sincer de idei”, nu e bine să introduci şi elemente legate de trecutul său, nici de istoria ta personală (moştenirea grea), mai mult sau mai puţin recente, nici de susţinători sau moguli. Înjură-l numai de prezent. Viitorul e nesigur şi imprevizibil. Nu exersa nici vorbele lui Marc Aureliu, nici pe cele ale lui George Orwell. Sau, cum spunea R. W. Emerson „There is properly no history, only biography”.
- Discuţiile, şedinţele, întrunirile, şcoala de vară, de seară, băile de mulţime, mitingurile informale, electorale, de negociere, ţine-le măcar o dată pe an într-un loc unde nu s-au mai ţinut, mai pitoresc. Poate în Ţinutul Secuiesc…Dacă n-ar exista şi la oameni spiritul de turmă atunci n-ar exista nici ora de vârf, nici ora de vară! Dar dacă nici cu viitorul preşedinte nu mai poţi face rating, atunci cu cine?
- Când realizezi gafa pe care ai făcut-o, indiferent de împrejurare, cere imediat un „drept la replică”, susținut de preferință într-un solilocviu, şi acuză-i pe toţi că ţi-au scos vorbele din context. Dacă eşti hărţuit pentru explicaţii, nu uita să dai cel mai bun răspuns, oricui, oricând, oriunde: no comment!
- Aprofundează bine toate legile în frunte cu „mama” lor, Constituţia. Pot fi subiect de confruntare între candidați, în direct. Mai târziu, dacă le cunoști, o să le poţi încălca inteligent. S-ar putea să nu realizeze nici cei care le-au făcut. Cei care le-au votat oricum nu contează.
- Dacă vrei o luptă dreaptă, cere-i adversarului să-şi spele toate loviturile, şi de deasupra şi de sub centură, înainte de a începe disputa.
Când pierzi, nu pierde ocazia să-l faci şi pe celălalt să nu câştige. Joacă la nivelul tău maxim, joacă serios şi inteligent, jocul de putere!
- Nu dispera şi nu ai teamă, dar mai ales nu permite unei dispute politice, în campanie, indiferent de amploare, culoare, sex, gen, religie sau vârstă să-ţi influenţeze o frumoasă relaţie de afaceri sau de iubire.
Nu uita că relaţia optimă este aceea în care fiecare are ceva de câştigat, depăşind permanent nevoile fiecăruia. Şi nimeni nu va da socoteală pentru favorizarea dezastrului!
- Fii deschis(ă), politically and grammatically correct, la orice alianţă sau parteneriat, clar-obscur(ă) sau contra naturii, dar nu renunţa la pretenţii, ale tale, şi, mai ales, ale celor pe care-i reprezinţi. Vorbim desigur despre cei care te-au susţinut şi din umbră, şi din urmă, și din urnă.
- Primul pas, înainte de marea confruntare, este salonul de înfrumuseţare, unde te spovedeşti, te mărturiseşti, te speli de toate păcatele şi le dai unctorului, care le strânge şi ştie el unde să le predea pentru secretizare. Ieşi ca după o baie în apă sfinţită, curat ca Lacryma Christi.
Vei avea astfel tot volumul şi tot timpul ca după jurământ, când ai pus, în sfârşit, mâna pe o carte, să-ţi încarci bateriile cu noi şi vechi păcate. Un creteu adevărat.
- Înainte de a intra în direct, priveşte-te înăuntru, în afară, în oglindă, fă câteva mişcări scurte, cazone, de jur împrejur şi, dacă ai pontat în Pandemoniu, camera superioară, desprinde-ţi laticlava. De restul se ocupă make up-istul, hairstyle-istul, high ştiristul…
Dar atenţie! Pentru fiecare minut în care minţi, pierzi 60 de secunde de popularitate! Şi ăsta nu e televot!
- Dacă nu aveţi încă o temă de dezbatere comună cred că teza, care poate fi şi de doctorat, referitoare la sustenabilitate ar fi una potrivită pentru această perioadă a secolului în care ne aflăm.
Şi anume „O lume, o viaţă, o corupţie – de la Burberry la Bribery”, sau „distrugere durabilă”, să fie numele ei, nelăudat. Când îţi vine rândul la cuvânt, reţine! Nu contează uvertura cât contează clauzula!
- Gândeşte lateral! Acum 146 de ani Rutherford, nu Ernest, „părintele” fizicii nucleare, care avea trei ani, ci Hayes, a devenit preşedintele SUA cu 1 singur vot diferenţă! De-asta o fi spus Stalin că „nu contează cine votează, contează cine numără voturile”? Nu te speria, era al 19-lea preşedinte american, noi suntem abia la al 5-lea. Nu aluneca în ciclotimie. Dă-mi speranţe să te pot îmbărbăta. Sondajele de opinie sunt amuzante dar pentru rezultate sigure trebuie utilizată manipularea urmată de propagandă, şi invers.
- A nu fi ales se poate uneori întoarce în favoarea ta, nu împotrivă. Vei putea da astfel o lovitură de imagine mai mare decât a celor aleşi. Ca şi cum ai întoarce tabela de marcaj invers. Sau ai fi introdus în alte „structuri”.
Nu orice pierdere este o pierdere! Exemplu, un fost candidat la preşedinţie, acum retras, şi mai mult decât atât.
Fostul strateg al lui Hillary Clinton, Doug Schoen, despre „‘midwife to chaos’ sintagma din 2015 a lui Maureen Dowd de la The New York Times, cu referire la afacerea Benghazi, and a public liar”, cu reluarea și completarea lui Andrew P. Napolitano (fost judecător al Curţii Superioare din New Jersey) care a declarat că este „sub o presiune imensă” să candideze pentru președinție în 2020:
„Sfatul meu ar fi să pleci acasă. Închide ușa. Închide gura. Fii liniștită. Și doar uită de asta”. Adică, ea a pierdut atunci când nu ar fi trebuit să piardă.
- Trăieşte-ţi intens viaţa parlamentară, cât mai departe de sediul puterii legislative. Când, totuşi, eşti prezent şi fizic, nu numai electronic, nu este obligatoriu și psihic și moral, votează tot ce poate fi în folosul tău.
- Nu părăsi viaţa politică după ce-ai terminat mandatele, dar stai cât mai departe de albă-ca-zăpada şi cele 7(?) servicii, şi cele patru puteri. Vei avea mai mult timp de propriile afaceri şi relaţii.
Peste ani, când te vei fi plictisit de viaţa asta duplicitară, de fariseu, de politruc, de hoț și de corupt, o vei putea povesti nepoţilor şi o vei savura încă o dată. Cu cei dragi. Unii părinţi ar trebui, totuşi, acuzaţi de malpraxis!