(arena culturală: cartea & filmul)
de Alexandra Medaru
James Clavell (născut Charles Edmund Dumaresq Clavell; n. 1921 – m. 1994) a fost un scriitor, scenarist și regizor britanic, născut în Australia și naturalizat în America (de unde și cele trei cetățenii ale sale). De asemenea, a fost veteran de război după cel de-Al Doilea Război Mondial și prizonier de război. Este cunoscut, mai ales, pentru romanele saga asiatice, dintre care amintim: Regele șobolan (1962), Tai-Pan (1966), Shogun (1975), Nobila casă (1981) etc. Clavell a scris și scenarii pentru Musca (1958) și Marea Evadare (1963). În 1967, a regizat și a scris scenariul pentru filmul Domnului profesor, cu dragoste.
Shogun (audiobook, narat de Ralph Lister pentru Audible) este un roman de ficțiune istorică de James Clavell, scris în două părți și bazat pe evenimente istorice din preajma bătăliei de la Sekigahara. De fapt, scriitorul britanic reconstruiește lupta pentru putere din Japonia care a survenit după moartea lui Toyotomi Hideyoshi, dar ficționalizează faptele și personajele, după cum vom vedea în cronica ce urmează.
Acțiunea romanului pornește de la naufragiul corabiei Erasmus în preajma Japoniei. Echipajul acesteia, precum și armamentul și avuția de pe corabie sunt capturate de către Yabu, un daimio local din Izu, acesta dorind să păstreze secret naufragiul pentru a se putea utiliza de prada capturată. Însă planurile sale sunt date peste cap când unul dintre spionii locali ai lordului Toranaga raportează celui din urmă despre corabia naufragiată. Din acest punct, intră în acțiune Blackthorne, pilotul englez al corabiei Erasmus, care va deveni unul dintre oamenii de bază ai lui Toranaga în planurile acestuia pentru a deveni Shogun.
De-a lungul cărții, Blackthorne, care nu cunoaște limba japoneză, dar știe portugheza, va fi însoțit de traducătoarea Mariko, care are un trecut îmbibat în sânge și trădare și datorită căreia pilotul va cunoaște stilul de viață japonez. Mai mult, între cei doi va exista o poveste de iubire, dar aceasta se va sfârși nefericit atunci când Mariko va fi pusă să își facă datoria față de stăpânul Toranaga.
Fiind o carte complexă, care se întinde pe mii de pagini, există numeroase conflicte. Pe de o parte avem conflictul central dintre Toranaga și Consiliul Regenților, care îl acuză pe cel dintâi că vrea să-și trădeze jurământul și să devină Shogun. Deși nu își trădează mare parte din carte intențiile, Toranaga trage de timp, pentru a putea să făurească alianțe care să îi permită să câștige lupta cu acest Consiliu al Regenților. Practic, Toranaga nu este conducătorul clasic, care își dă bătăliile pe câmpul de luptă, fiind, mai degrabă, un uneltitor care știe ce vrea și cum să își atingă scopurile fără vărsare inutilă de sânge.
În roman există și conflicte secundare, care se unesc cu conflictul principal. De exemplu, avem:
- dorința lui Yabu de a avea un rang mai înalt și jocul la dublu făcut pentru a-și vedea visul împlinit;
- lupta dintre catolici (reprezentați, mai ales, de Fratele Alvito) și protestanți pentru creștinizarea Japoniei – o parte dintre conducătorii japonezi fiind deja catolici;
- povestea de iubire dintre curtezana Kiku și Omi, nepotul lui Yabu;
- relația tulbure dintre Mariko și soțul său, Buntaro etc.
Sfârșitul cărții ne arată cum Toranaga scufundă Erasmus, devenit mărul discordiei între el și lorzii catolici, pentru a ca o alianță să fie creată și pentru ca Blackthorne să nu fie ucis. În acest final, Toranaga îi vorbește lui Blackthorne de karma, unul dintre motivele cărții, spunându-i pilotului că nu va putea părăsi niciodată Japonia dacă vrea să rămână în viață. Mai mult, Toranaga menționează și karma lui Mariko, cea care a trebuit să își dea viața pentru stăpânul ei, dar și propria karma, aceea de a deveni Shogun – un fel de prezicere a epilogului care ni-l arată pe Toranaga după bătălia de la Sekigahara, în timp ce îl îngroapă pe Ishido (membru al Consiliului Regenților și principalul rival din lupta pentru putere) până la gât, acesta dându-și viața trei zile mai târziu.
James Clavell reușește în romanul său să aducă la viață o Japonie medievală închisă – se știe că străinii nu erau bine văzuți în Japonia – și să o facă extrem de vie prin redarea obiceiurilor de viață, crezurilor și tuturor elementelor care o făceau atât de atipică și de diferită de cultura europeană. Mai mult, Clavell ar fi putut la fel de bine să scrie un roman în care să păstreze numele personajelor istorice din care s-a inspirat, întrucât modul în care e scris romanul, în ciuda stilului modern, e atât de detaliat că ar putea fi o cronică a acelor timpuri.
Interesant este și faptul că James Clavell nu vrea să poziționeze personajele ca fiind fundamental bune sau rele, ci caută să arate că există în povestea sa numeroase nuanțe de gri, ceea ce îi dă credibilitate.
Printre temele abordate sunt lupta pentru putere, prietenia, fidelitatea, iubirea, trădarea, eroii romanului fiind cumva prinși în toate aceste teme – avem dragostea dintre Mariko și Blackthorne, dar și fidelitatea acestora față de Toranaga; avem prietenia dintre Toranaga și Yabu, care este trădată de dorința lui Yabu pentru putere – acesta va fi obligat să își facă seppuku atunci când se va afla de jocul său dublu; avem fidelitatea lui Toranaga pentru propriul țel, dar trădarea acestuia față de Mariko, care devine victimă colaterală în planul lui.
Atmosfera și decorurile romanului sunt sumbre de cele mai multe ori. Planează deasupra capetelor tuturor o confruntare inevitabilă, iar această confruntare inevitabilă face ca scena pe care se desfășoară să fie una cu nuanțe de gri spre negru.
Chiar și așa, romanul este unul ce merită citit, pentru că este recomandabil atât iubitorilor de istorie, cât și celor care vor să se teleporteze pentru câteva mii de pagini într-o Japonie pe cât de credibilă, pe atât de misterioasă.
Ecranizarea
În 2024, celebrul roman Shogun a fost ecranizat pentru micile ecrane într-un serial de douăsprezece episoade, care a fost reînnoit ulterior pentru sezoane viitoare.
Probabil neștiind dacă va fi un succes sau nu, cele două volume ale romanului au fost comasate într-un timp și spațiu limitat, ceea ce a făcut ca multe dintre conflictele secundare din roman să dispară:
- lupta religioasă nu este redată la fel de puternic ca în carte;
- conflictul lui Omi dispare în întregime;
- multe personaje secundare din carte nu sunt prezente etc.
Totuși nu avem de-a face cu o ecranizare slabă, ci poate cu unul dintre cele mai bune seriale de televiziune realizate după un roman de ficțiune istorică.
Actorii din rolurile principale (Cosmo Jarvis – John Blackthorne, Anna Sawai – Toda Mariko, Hiroyuki Sanada – Yoshii Toranaga), dar și cei din rolurile secundare (Tadanobu Asano – Kashigi Yabushige, Shinnosuke Abe – Buntaro, Moeka Hoshi – Usami Fuji etc) sunt fideli personajelor din carte, reconstruind în spirit și în literă eroii imaginați de Clavell. De fapt, întreaga producție este fidelă – avem unele dintre cele mai spectaculoase costume, decoruri care reconstruiesc la perfecție o lume medievală, atmosferă apăsătoare și jocuri de putere pe care nici măcar GoT nu le întrece.
Succesul serialului nu s-a măsurat doar într-un număr mare de spectatori, ci și prin numeroase premii și nominalizări. De exemplu, la Premiile Emmy, atât Hiroyuki Sanada, cât și Anna Sawai au fost premiați pentru prestațiile lor în rol principal, iar serialul a luat premiul pentru cel mai bun serial dramă.
De altfel, nu doar criticii au aclamat serialul, ci și spectatorii, care i-au oferit un rating de 8.6 din 10 pe IMDb. Nota mea? 9/10, motiv pentru care îl recomand tuturor iubitorilor de drame istorice – inspirate sau nu de cărți.
Pe lângă această ecranizare, există și o miniserie din 1980 cu Richard Chamberlain (Blackthorne), Toshirô Mifune (Toranaga) și Yôko Shimada (Mariko). Din păcate, din motive de copyright, nu am putut viziona și această variantă, dar ea merită menționată, fiind o realizare enormă a timpurilor ei.
Despre autoare:
ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).
A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).
Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.
În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.
Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.