In Memoriam
de Kenneth M. Kapp
traducere de Maria Giurgiu
read here the original English version
Yehuda Yannay a fost un compozitor, dirijor, interpret și artist mutimedia. S-a născut la data de 26 mai 1937 în Timișoara. În mod miraculos, el și membrii de familie apropiați, evrei vorbitori de limba maghiară, au supraviețuit în urma războiului. Totuși, nivelul de trai s-a înrăutățit din cauza antisemitismului și a colectivizării micii fabrici de papetărie a familiei de către Partidul Comunist Român, în 1948. Familia lui Yehuda a emigrat în Israel în 1951.
Yannay a fost poliglot și erudit în mai multe limbi. A fost bunul meu prieten și, de-a lungul anilor, ne-am întâlnit frecvent la câte o ceașcă „rapidă” de cafea, discutând mai mult despre literatură și artă decât despre muzică. Convorbirile noastre durau deseori câteva ore. De multe ori, cana de pe masă era încă plină pe jumătate cu cafea când, în sfârșit, ne ridicam să plecăm.
[foto: Marie E Mellott]
Încă de la începutul vieții, a fost pasionat mai ales de științe naturale, iar momentul întoarcerii la muzică a fost abia după serviciul militar obligatoriu, efectuat în armata israeliană. A studiat compoziția în particular cu Alexander Uriah Boskovich, după care s-a înscris și a absolvit Academia de Muzică Rubin din Tel-Aviv în 1964. O bursă Fulbright i-a permis să urmeze studii muzicale de licență în Statele Unite ale Americii, unde a obținut o diplomă de masterat în arte frumoase la Universitatea Brandeis, în 1966, și o diplomă de doctor la Universitatea din Illinois, în 1974.
S-a alăturat Departamentului de Muzică al Universității din Wisconsin-Milwaukee (UWM) în 1970, de unde s-a pensionat în 2004. Pensionarea a fost doar pe hârtie. Mai mult ca înainte, și-a dedicat toată energia compoziției și interpretării, primind de-a lungul timpului comenzi din partea unor formații muzicale de peste tot din lume. Yannay a fost și profesor Fulbright la Universitatea de Stat pentru Muzică și Arte Interpretative din Stuttgart și la Hochschule für Musik und Theater din Hamburg.
Cât a lucrat la UWM, la Centrul de Electroacustică era profesor și director Jon Welstead. În 1982, acesta a fost ales de Yannay (alături de John Downey și Geogoria Karider Suchy de la Departamentul de Compoziție și Teorie) să-i preia responsabilitățile în timpul anului sabatic petrecut în Germania în 1982. El și Yehuda au devenit buni prieteni. Iată câteva dintre amintirile lui Jon: „Acesta a fost și anul în care Yehuda mi-a cerut să orchestrez electronic și să înregistrez coloana sonoră pentru filmul Jidyll, care tocmai fusese terminat de Dick Blau. Așa a început lunga mea călătorie de lucru alături de Yehuda. În anul acela, l-am înlocuit pe Yehuda la cursuri și seminarii și urma să înființez și să pun pe picioare un nou Centru de Compoziție Electronică / Computerizată. Yehuda și cu mine am dezvoltat domeniul compoziției, previzionând evoluția enormă pe care avea să o aducă în muzica nouă și în interpretare la UWM și prin alte părți. În următoarele trei decenii, am colaborat, am predat în echipă, am prezentat și am interpretat muzică nouă, în contexte artistice și dramatice, peste tot prin țară prin intermediul companiei organizatoare de concerte Music From Almost Yesterday. După cum afirma Yehuda în Yehuda Composed de Dan Boville: «Nu merită să compui muzică dacă nu este și un pic de nebunie la mijloc!» Iar eu am parcurs această «călătorie a vieții» fiind pur și simplu «puțin nebun» alături de Yehuda.” Filmul lui Boville se poate găsi pe internet:
În 1997, Jon, Yehuda și Steve Nelson-Raney au lansat un CD intitulat The Ghost in the Machine.
Nefiind niciodată dispus să se supună limitelor, Yehuda a aflat de teatrul absurdului spre finele anilor 1950 (probabil pentru că Eugen Ionescu era tot român) și a început să lucreze în cadrul unor reprezentații teatrale și în filme precum Jidyll (1990) și Houdini’s Ninth (1973). Au urmat alte lucrări pentru Radiant, Inner Light (1998-2000), Insomnia in Havana, o piesă de teatru pentru un actor percuționist, muzică electronică și proiecții live (2005), și Midwest Mythologist (2012). În Milwaukee, statul Wisconsin, a lucrat cu Marie Mellot, Jake Fuller și Dick Blau. Blau a fost drăguț și mi-a împărtășit o amintire cu Yehuda:
Începutul anilor 1980. YY s-a întors acasă după programul Fulbright în Germania. La o cafea.
YY: Hei, vrei să facem un film? Fiecare scenă să conțină culoarea galben sau Steaua lui David.
EU: Ai curaj! Îl punem pe Jake Fuller să filmeze.
YY: Super! Și hai să-l întrebăm și pe Jerry Fortier. Poate să facă decor, lumini, costume și efecte speciale.
Trei ani mai târziu.
JIDYLL: Evreul rătăcitor apare în Milwakee și cutreieră prin istoria vestului, imaginându-și că este tot felul de persoane, de la Iisus la Freud, Herzl, Dreyfuss și (inamicul suprem) Wagner.
Treizeci de scene, treizeci de personaje jucate de… YY, firește.
În concluzie. „Genial, jucăuș, amuzant, curajos și foarte, foarte talentat. Așa a fost dragul meu prieten, Yehuda Yannay.” Rezultatul se poate vedea aici:
În calitate de operator de imagine, Jake Fuller își amintește: „L-am cunoscut pe Yehuda când mi-a cerut Dick Blau să filmez Jidyll, povestea evreului rătăcitor din Milwakee. Așa a început o prietenie îndelungată, care a constat în plimbări nesfârșite, în timpul cărora faceam schimb de cărți, vorbeam despre sănătate, dar nu prea mult, și filozofam despre viață. Jill Sebastian și cu mine organizam concerte acasă, la început în garsoniera lui Jill, ani la rând, mutându-ne mai târziu în Galeria Hawthorn din apropiere. Am filmat și concertele de acasă ani întregi. Se pot găsi pe Vimeo și YouTube.”
Marie Mellott este o artistă specializată în medii de comunicare diverse, care activează în domenii ca artă performativă, fotografie, imagine computerizată pentru treatru și scriere creativă pentru multimedia. A fost intervievată în 1993 la postul național de radio din București. Căsătorită cu Yehuda timp de 31 de ani, a lucrat cu el la multe proiecte, inclusiv la videoclipul I Can’t Fathom It:
Aceasta își aduce aminte: „În timp ce Yehuda compunea muzica, eu făceam desenele. Obișnuia să vină la subsol să vadă desenele și să se întoarcă în sudio, ca să compună. Era despre tragediile comise asupra femeilor în timpul războiului. Am și recitat împreună o poezie de Yehuda Amicai, un poet israelian. Yehuda a citit-o în ebraică, iar eu în engleză.”
[photo: Marie E Mellott]
Atmosfera multimedia experimentală și diversă de la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign, atunci când Yehuda lucra acolo, l-a inspirat să inventeze noi instrumente muzicale și tehnici, încorporate în compozițiile Wraphap (1969), Coloring Book for the Harpist (1969) și Coheleth (1970). A început și să dirijeze lucrări noi ale altor compozitori contemporani. A fost firesc să continue când a ajuns la UWM. La puțin timp după venirea sa, a descoperit seria de concerte Music from Almost Yesterday. Seria continuă sub îndrumarea lui Josh Schmidt, unul dintre mulții studenți ai lui Yehuda.
„Im Silberwald” (In the Silvers Forest), scrisă pentru trombon și, armonică de sticlă, cu mixare electronică de Marie Mellot, este una dintre compozițiile pe care le-a scris pentru acea serie de concerte. Este interesant deoarece se poate vedea partitura, nu notele obișnuite pe portativ:
Yehuda revenea des în Europa pentru premierele pieselor lui, de exemplu în Berlin, odată cu cvartetul pentru coarde Two Alleys in Old Tel-Aviv (2013) și pentru Berlin Music (2018).
Yehuda a compus mai multe lucrări pentru cvartet de saxofoane, cum ar fi The Center Does Not Hold, lansat în Minneapolis în 2016. Sunetele sunt minunate. Deși muzica lui era modernă, după cum se citează din el pe Wikipedia – „definiția minimală a unei compoziții muzicale este un aranjament de sunet și liniște, ceea ce ar putea să presupună sau nu o ordine funcțională; ea există într-o dimensiune conceptuală spațio-temporală” –, compozițiile sale sunt și muzicale, și abordabile.
Pe 15 octombrie, 2024, Bernard Zinck, conferențiar de vioară și muzică de cameră la Universitatea din Wisconsin, Milwaukee, a organizat un program multimedia numit „A Celebration of Yehuda Yannay”, care a cuprins atât filme cu Yannay, cât și unele dintre compozițiile lui.
Zinck era solistul piesei The Exquisite Viola (transcriere pentru violă solo) și ne-a transmis aceste gânduri: „The Exquisite Viola va avea o premieră așa cum a transcris-o Yehuda pentru mine de la violă solo la vioară solo. A transcris-o acum trei ani și voia să audă cum sună. Din cauza pandemiei, spectacolele s-au oprit, iar după aceea pur și simplu n-am avut timp să învăț piesa, care, la fel ca mai toate lucrările lui Yehuda, este complicată. Mi s-a părut potrivit să învăț piesa pentru acest concert și să petrec multe ore vorbind cu el prin intermediul muzicii lui.”
Începând cu anul 2000, Yehuda a început să compună în strânsă colaborare cu expertul în acordeon rusesc, Stas Venglevski. A fost o relație foarte productivă, prin care și-au extins atât repertoriul, cât și modurile de utilizare a acordeonului de tip bayan. Venglevski ne-a împărtășit cu drag gândurile despre el: „Cei treizeci de ani de colaborare cu Yehuda Yannay au fost cei mai productivi ani din cariera mea. Yehuda a scris vreo 20 de compoziții pentru bayan. Mi-a făcut cunoștință cu mulți compozitori și muzicieni deosebiți, dar și cu lumea muzicii noi. Am avut mare noroc să cânt în multe concerte și la multe premiere sub tutela sa. În 2012, am făcut o vizită de neuitat la Paris, pentru premiera mondială a lucrării Plus Aves Moins (Mai mult pentru mai puțin) pentru bayan și 24 de flaute, de 26 de minute, cu 4 mișcări. Sunt foarte emoționat că majoritatea pieselor pentru bayan pe care le-a compus îmi sunt dedicate.”
Gregory Flint a fost bun prieten cu Yannay și ne-a transmis gânduri despre compozițiile scrise de Yannay pentru corn francez și despre cum a lucrat cu compozitorul: „L-am cunoscut pe Yehuda în anii 1990, când mi-a cerut să interpretez Hidden Melody. Așa a început o colaborare de durată și productivă, în care am interpretat și înregistrat încă patru compoziții, dintre care o piesă solo, pe care a compus-o pentru mine, Hornology, și Tandem Pieces, imaginată pentru Stas Venglevski și cu mine. Deși muzica lui poate fi dificil de stăpânit, odată ce o înveți, simți că trăiește în tine, ca interpret, destul de firesc. Unele dintre cele mai dragi amintiri cu Yehuda sunt multele prânzuri și cafele pe care le-am împărțit. Mereu aveam ceva de învățat de la el, mă făcea curios, îmi dădea multe idei și rămâneam mereu cu dorința arzătoare de a crea. A fost un om unic, iar acum îmi lipsește.” Iată un link spre un videoclip, cu interpretarea lui Flint:
Mary Vigdor a fost apropiata lui Yehuda în ultimii zece ani de viață. Mi-a împărtășit cu bunătate câteva amintiri despre el. Mi-a amintit că el cultivase o relație apropiată cu rabinul Dinin de la sinagoga din Lake Park și „discuțiile lor frecvente pe Zoom erau un moment important în fiecare săptămână.” Yannay a studiat cu rabinul și a participat la propriul ritual de Bar Mitzvah abia acum câteva săptămâni. Aici este un link către videoclipul cu acel eveniment, realizat de Jake Fuller și Dick Blau:
Ea mi-a spus că: „Yehuda era și preferatul mamei mele, Theresa, și tot el a creat coperta programului funerar romano-catolic al acesteia. A ajuns să fie prezent alături de mine la mai multe înmormântări din familia mea, la diverse biserici romano-catolice, iar ai mei erau mereu încântați să-l vadă.”
[Yehuda Yannay ca poetul dadaist Hugo Ball, performing Ball’s Gadji Beri Bimba in 2023. Photo by Dick Blau]
În 2018, în timpul unei vizite în orașul Phoenix din Arizona, au făcut o excursie până la Sedona, unde Yehuda a fost convins să-și fotografieze aura. Mary mi-a spus că: „Fotograful a exclamat că Yehuda era atât de avansat din punct de vedere spiritual, încât toți ar fi trebuit să studiem la picioarele lui. El n-a luat-o niciodată în serios, bineînțeles. Cred că bunătatea era un semn al condiției lui de om spiritual. Din experiența mea, oamenii ca el fac fapte bune în mod spontan, fără să le pese de propriul sine.”
Mary își aduce aminte cum: „Yehuda era mereu încântat să viziteze România și Ungaria. Ruda lui tânără (nepotul unui văr?), pe nume János, era unul dintre preferații lui.”
Există multe videoclipuri cu muzica și interpretările lui Yannay pe YouTube și pe Vimeo, pe care le puteți asculta. Iată unul cu Yehuda. La minutul 3 îl puteți vedea așezat în fața casei unde a copilărit în Timișoara.
Articolul acesta e apărut datorită unui alt articol, pe care l-am scris tot eu și a apărut în Shepherd Express, o publicație independentă din orașul Milwaukee, statul Wisconsin din SUA. A fost postat pe 11 octombrie 2024 și este intitulat „Honoring the Life and Music of Yehuda Yannay”.
După o scurtă boală, Yehuda Yannay a decedat în Milwaukee, Wisconsin, SUA, la data de 14 decembrie 2023. Îi duce dorul multă lume, de peste tot.
###
Traducătoarea Maria Giurgiu este studentă la secția filologie, română / engleză, în cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București.