[Studii fantastice]
de Oliviu Crâznic
Despre Ciprian MITOCEANU (n. 1976) am scris de curând, analizându-i primul Lăcaș al întunericului.
După cum anticipam (și speram), Lăcașul întunericului. Volumul 2 (Ed. A.T.U. – „Imprint Bookforge”, 2024), se menține, prin prisma teoriei literare, între aceleași coordonate ca predecesorul, continuând să ofere cititorului o experiență fantastică (uneori, științifico-fantastică) întunecată, condimentată cu mister și cu răsturnări de situație (similară aceleia oferite telespectatorului de seriale de televiziune precum Zona crepusculară sau Povestiri din criptă).
Al doilea Lăcaș … se deschide (ca orice capcană!) cu premeditată amabilitate, printr-o invitație în misterioasa Casa corăbierului – locuită sau vizitată de scriitori bătrâni și excentrici, de foști pirați fioroși, de tineri în căutarea unui loc de muncă, de frumoase tătăroaice și, firește, de ființe din alte lumi. Credem că atât admiratorii Comorii din insulă, cât și admiratorii filmului artistic Ceața vor găsi această Casă … pe gustul lor.
Ispășirea este o poveste cu stafii cu nuanțe parodice – să nu fim greșit înțeleși, însă: nu îi lipsesc nici suspansul, nici momentele macabre – situându-se, în fapt, pe primul loc, în opinia noastră, în clasamentul prozelor scurte fantastice propriu-zis (fără a lua în calcul, prin urmare, prozele scurte științifico-fantastice [1]) ale lui C. Mitoceanu.
Un alt vârf al creației autorului și, totodată, al prozelor scurte fantastice (autohtone și mondiale) recente este Doar o cotoroanță afurisită: doi braconieri lipsiți de scrupule își abandonează, în inima unei furtuni de zăpadă, călăuza rănită (și inocentă), găsindu-și, cred ei, salvarea într-o cocioabă aparținând, după cum se va dovedi (intuim, de altfel, din titlul narațiunii) … Mumei Pădurii.
Remarcabilă este și schița Să vezi nu e de ajuns: un om născut orb (autorul zăbovește cu har asupra percepțiilor acestuia) intuiește, înaintea oricui altcuiva, cine sunt, cu adevărat, personajele tocmai intrate, nonșalant, într-un bar. Îi lăsăm pe cititori să descopere misterul pe măsură ce vor citi – oferindu-le, totuși, aceste indicii: sunt personaje faimoase, de rău augur, și sunt patru la număr.
În sfârșit, nici Imaginează-ți, John, doar imaginează-ți (un SF cronozofic) nu dezamăgește: un muzician nu tocmai de succes, imitator al unei vedete asasinate în secolul trecut (ați ghicit, firește, despre cine este vorba!) călătorește în Timp pentru a își vedea, pe viu, idolul. Firește, odată ajuns la (să îi spunem astfel:) țintă, se va găsi într-o situație cât se poate de neplăcută …
Încheiem, astfel, vizita în Lăcașul întunericului – nu fără regret și, sperăm, doar momentan. Deoarece ar fi indicat ca un al treilea Lăcaș … să își deschidă în curând porțile – obligând, eventual, cititorii la o Probă de bărbăție [2] …
##
ADNOTĂRI
[1] Precizare necesară, deoarece ar fi dificil să alegem, de pildă, între Ispășirea și nuvela ciberSF În capul lui – ambele creații ne încântă, fiind, însă, prea diferite (din prea multe puncte de vedere) pentru a suporta comparație.
[2] Titlul unei proze scurte fantastice întunecate, semnate de C. Mitoceanu și absentă din Lăcaș …, deocamdată.