O pasăre de toamnă
Ce poți să scrii pe aripa unei berze?
De jos, pare un avion de hârtie.
Franjurii negri cu care e tivită sunt oare
cerneala scursă de pe pagini?
Toamna, berzele par
penițe înmuiate cu care zborul își scrie povestea
pe cer sau poate șterge dârele
tuturor celorlalte povești
ucise până la ea.
E toamnă, barza planează deasupra
capetelor noastre, deasupra
câmpurilor inundate și brune, deasupra
privirii pe care mi-o aruncă
stăpâna unui câine
în buza digului
de pământ.
Oare a descifrat
ea ceva?
Îmi cârnesc gâtul după aripile larg deschise, iar femeia
îmi zâmbește.
De parcă am fi descifrat împreună
totul.