[arena culturală: cartea & filmul]
de Alexandra Medaru
Claire Keegan (n. 1968) este o scriitoare irlandeză cunoscută, mai ales, pentru proza scurtă, publicată în The New Yorker, Best American Short Stories, Granta sau The Paris Review, dar și pentru nuvelele sale ecranizate. Este absolventă de Științe Politice și Limba Engleză la Loyola University și a urmat un Master de Scriere Creativă la University of Wales, unde a și predat. De asemenea, a obținut un M.Phil. la Trinity College Dublin. A fost premiată național și internațional, iar printre cele mai cunoscute opere ale sale se află: Antarctica (1999), Walk the Blue Fields (2007), The Forester’s Daughter (2019), Small Things like These (2021) sau So Late in the Day: Stories of Women and Men (2023).
[Foto de: Ian Oliver, CC BY 2.0]
Small Things like These (Audible) este o ficțiune istorică de Claire Keegan, publicată de Faber and Faber în 2021, pentru care autoarea irlandeză a primit Premiul Orwell pentru Ficțiune Politică (2022) și a fost nominalizată la Rathbones Folio Prize și Booker Prize (în același 2022). Cartea urmărește povestea lui Bill Furlong, un comerciant de cărbuni din New Ross, Irlanda, în perioada sărbătorilor de iarnă din 1985. Îmbinând prezentul cu trecutul, într-o acțiune neliniară, aflăm că Bill Furlong este copilul unei mame adolescente necăsătorite, ostracizată de familie, căreia doamna Wilson i-a permis să rămână în slujba ei, în ciuda situației condamnate de societate. Acum, Furlong are cinci fete, este un om muncitor și se pregătește de un Crăciun tradițional, însă viața sa este dată peste cap atunci când face o livrare de cărbune la mânăstirea din zonă unde găsește un grup de fete tinere spălând podelele, iar una dintre ele îi cere să o ducă la râu pentru a se îneca.
După această primă întâlnire, Furlong ajunge să își pună tot felul de întrebări despre soarta acelor tinere, dar soția sa îl convinge că singura sa grijă ar trebui să fie cele cinci fiice ale sale. Totuși, neliniștile lui Furlong continuă când, la o a doua livrare, o găsește pe Sarah, una dintre fetele de la mânăstire, care fusese lăsată în anexă, unde îngheța. Rugându-l să afle unde e copilul ei, sunt întrerupți de Maica Superioară, care îl amăgește pe Furlong cu ceai și un cadou pentru nevasta lui.
Odată plecat de la mânăstire, Bill încearcă să uite evenimentul, așa cum îi sugerează și soția sa, dar începe o pendulare între ce ar fi cu adevărat de făcut, planul prezent contopindu-se cu cel trecut, din care aflăm despre moartea prematură a mamei lui Bill. Fiind foarte neliniștit, se hotărăște să îi facă o vizită lui Ned, care lucrase și el pentru doamna Wilson și care într-o iarnă îi făcuse cadou o sticlă termică, dar află că acesta fusese spitalizat și nu mai locuiește acolo. De fapt, femeia care îi povestește despre soarta lui Ned, face o remarcă despre asemănarea dintre Bill și acesta, iar Furlong începe să suspecteze că Ned ar putea fi tatăl său.
Măcinat de această descoperire și de ce se întâmplă la mânăstire, este, de asemenea, avertizat de hangiul local să nu critice mânăstirea, având în vedere implicația bisericii în toate ramurile sociale ale orașului. Chiar și așa, Furlong ignoră sfaturile omului de la local, și se întoarce la mânăstire unde o găsește pe Sarah din nou în anexă. Iar de data aceasta îi dă haina lui și o duce acasă, sfârșitul arătându-i în fața casei lui Furlong, care se bucură că a făcut lucrul corect.
Povestea este destul de simplistă, dar lucrul prin care Small Things like These se remarcă este condamnarea bisericii irlandeze care se face vinovată de abuzul asupra tinerelor mame necăsătorite, precum și prin toate acele trăiri interne ale personajului principal Bill Furlong, care este, de altfel, un copil al uneia dintre tinerele care avusese norocul să scape de acest tip de abuz, datorită unei femei căreia nu i-a păsat de situația mamei sale.
De fapt, titlul Small Things like These e un fel de referință la gestul doamnei Wilson, dar și la dovada de bunătate pe care Bill o dă față de Sarah, care este salvată de la o soartă crudă.
Dialogurile sunt rare, căci Claire Keegan se bazează mai mult pe a arăta sentimentele și gândurile lui Bill, trecând de la planul prezent la cel trecut, dar atmosfera este una care contrastează puternic cu cea a Crăciunului – singura urmă de speranță fiind salvarea lui Sarah din destinul ce îi fusese scris.
Small Things like These a fost primită cu bine de critică, mulți comentând aspectul moral al poveștii, văzute ca un fel de colindă anti-Crăciun. The Herald a spus că volumul ne asigură că suntem capabili să facem lucrul corect, iar bunătatea, la fel ca suferința, poate fi dată de la un om la altul. Mai mult, în general, critica s-a legat de capacitatea lui Keegan de a spune o istorie atât de puternică într-un spațiu atât de scurt, căci întreaga poveste, care poate fi citită în două ore, nu face decât să urmeze lupta interioară a lui Furlong, scrisă cu o măiestrie aparte.
Ecranizarea cinematografică
Măiestria povestirii nu s-a oprit doar pe hârtie, ea fiind transmutată și pe marile ecrane în filmul omonim în care Cillian Murphy (care este și producător) joacă rolul lui Bill Furlong.
Regizat de Tim Mielants și adaptat pentru ecran de Enda Walsh, Small Things like These a avut premiera la ediția cu nr. 74 a Festivalului Internațional de Film de la Berlin pe 15 februarie 2024 și a fost adus pe marile ecrane în Irlanda și Marea Britanie la început de noiembrie, în acleași an, fiind primit cu critici pozitive.
Din punct de vedere al acțiunii, filmul urmează cu literă de lege cartea, iar Enda Walsh și Tim Mielants nu puteau face o treabă mai bună; atmosfera întunecată și decorurile gri nu fac decât să se muleze perfect pe povestea de pe marele ecran.
În plus, Cillian Murphy face un rol de excepție, transpunându-se perfect în rolul lui Bill Furlong – putem citi pe chipul lui neliniștea și lupta sa interioară, ce se naște, pe de o parte, din propria poveste de viață, pe de altă parte din dorința sa de a face lucrul corect.
La fel ca și cartea, filmul a fost receptat pozitiv. De exemplu, Ben Croll de la TheWrap a spus că filmul este o bijuterie modestă, iar Peter Bradshaw de la The Guardian a dat filmului patru stele din cinci, descriindu-l ca o dramă angajantă, spunând: Eram atât de absorbit, atât de prins în acest film, încât nu mi-am dat seama că acesta va fi finalul până când ecranul nu s-a întunecat.
Într-adevăr, Murphy face unul dintre cele mai bune roluri ale sale, dar nici ceilalți actori nu se lasă mai prejos, iar Emily Watson în rolul Maicii Superioare dă greutate filmului, pe care eu l-aș nota cu 8/10 pe IMDb.
##
Despre autoare:
ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).
A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2022) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).
Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018), Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019), Madona cu lacrimi de sânge (fragment, 2020), Simfonia ascunsă (fragment, 2021) sau Un vers ca o despărțire (2022). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și limba engleză și publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.
În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.
Blog personal: http://www.taramuridenicaieri.ro.