[Studii fantastice]
de Oliviu Crâznic
Despre Ana-Maria NEGRILĂ (scriitoare multipremiată – publicată atât în țară, cât și peste hotare –, traducătoare, publicistă, conferențiară) am scris în repetate ocazii, deoarece i-am urmărit cariera literară, se poate spune, de la începuturi și până astăzi – a se vedea, în acest sens:
– O. Crâznic, Ana-Maria Negrilă, „Împăratul ghețurilor” (https://egophobia.ro/?p=12981).
– O. Crâznic, Un viitor complex și exotic (https://egophobia.ro/?p=12565).
– O. Crâznic, Trezire (https://egophobia.ro/?p=13641).
– O. Crâznic, Viitorul viitorului sau Dincolo de stele, magia (https://egophobia.ro/?p=14734);
– O. Crâznic, Confesiuni medievale (https://egophobia.ro/?p=15079).
Inițial maestră a SF-ului și a neofantasticului exotic, așadar (apropiată, prin prisma literaturii comparate, unor V. Vinge sau F. Herbert/B. Ransom, respectiv U.K. Le Guin sau M.A. Stackpole), s-a impus în anii recenți și în literatura de mistere (cu nuanțe fantastice sau pseudofantastice și cu decor deseori oriental) și de epocă (atent reconstituită, inclusiv cu ajutorul unor impresionante hărți, alcătuite minuțios, în manieră cartografică medievală, de către excepționalul artist grafician Ionuț Bănuță) printr-o trilogie romantescă[1] proaspăt încheiată prin Grădina alchimiștilor (Ed. Hyperliteratura, 2025; primele două părți ale respectivei trilogii, lansate la aceeași editură, fiind Cele patru oglinzi ale adevărului și Cronica barbară).
Reamintim, cu această ocazie, faptul (adeseori scăpat din vedere de către scriitori, editori, comentatori) că părțile constituente ale unei trilogii pot fi citite separat, având, prin definiție, un subiect de sine stătător (faimosul Stăpânul inelelor, de pildă, nu este o trilogie – după cum a semnalat însuși J.R.R. Tolkien, la un moment dat).
Pe lângă numele autoarei (cunoscut astăzi multor cititori), ne atrag imediat atenția, într-un mod plăcut, titlul și coperta; ne bucură faptul că Ed. Hyperliteratura (spre deosebire de multe alte edituri …) a înțeles un aspect artistic și comercial deosebit de important, și anume acela al valorii așa-numitei „coperte cu personaj”.
Decorul Grădinii … oscilează între Orientul îndrăgit de scriitoare (de data aceasta, este vorba despre o călătorie inițiatică în India) și Europa florentină – a familiei de’ Medici (asasinarea lui Giuliano de’ Medici îi permite cititorului să descopere un oraș clocotind de indignare vindicativă) sau valahă – a lui Vlad Țepeș (domnitorul român fiind evocat într-un mod corect din punct de vedere istoric, fără a i se cosmetiza sau justifica firea crudă).
Protagonistul trilogiei, medic (ocazional, de nevoie, și asasin în slujba unei conjurații stranii) florentin (născut în Moldova, apoi pribeag prin lumea întreagă), acționează în contrapondere cu protagonistul etapei epice concentrate în Grădina … – un ucenic-alchimist suspectat de varii nelegiuiri și, totodată, bănuit a fi o (a doua – prima manifestându-se în Cronica barbară) întrupare diabolică a unui dușman omorât cândva și reîntors ca să se răzbune.
Într-un alt timp (ulterior), un tânăr ușuratic și aparent inocent se trezește prizonier într-un cufăr al aceluiași medic ocultist, scopul răpirii sale fiind strâns legat atât de elixirul nemuririi căutate cu râvnă (și fără prea multe scrupule) de către toate personajele, cât și de misterul obsedant al unei presupuse reîncarnări perpetue …
Profitând de complicata intrigă alchimică și de meandrele narațiunii, autoarea nu pierde ocazia de a ne prezenta diverse șarlatanii, experimente pseudoștiințifice și credințe populare, filozofice sau teologice interesante, specifice epocii.
De asemenea, personajele țin amănunțite jurnale de călătorie, permițând astfel cititorului incursiuni bine documentate în istoria, geografia, viața și moravurile popoarelor din varii regiuni de pe Glob.
În sfârșit, Grădina … are și o latură romanțioasă – este, însă, oare, tânăra văduvă doar o victimă colaterală a seducătorului decis să o transforme în unealtă a răzbunării, sau, dimpotrivă, o seducătoare hotărâtă să pună mâna, cu orice preț, pe un leac nenatural, ultimă speranță a vindecării sale de o boală necruțătoare? …
Cât este sentiment și cât este interes într-o relație erotică nepotrivită? …
Cine a citit … oglinzile … și Cronica …, va căuta Grădina …, credem, fără să aibă nevoie de o recomandare din partea noastră; cine o cunoaște pe autoare doar din sfera literaturii științifico-fantastice și neofantastice, ar putea avea o surpriză foarte plăcută regăsindu-i condeiul într-un alt fel de narațiune; iar cine nu a citit, până acum, nimic semnat de Ana-Maria Negrilă, ar trebui să acopere grabnic această lacună din istoria lecturilor sale.
#
ADNOTĂRI
[1] După cum am explicat, pe larg, cu altă ocazie (a se vedea O. Crâznic, „Roman”: considerente lingvistice, în EgoPHobia nr. 75/2023 https://egophobia.ro/?p=14652), preferăm (din motive de claritate a exprimării și, totodată, de coerență lingvistică) familia lexicală „romant/romantesc/romantist/romantizat/romantic …” familiei lexicale „roman/romanesc/romancier/romanțat/romantic …”.