[arena culturală: cartea & filmul]
de Alexandra Medaru
Andy Weir (n. 1972) este un scriitor american de literatură SF. Romanul său, Marțianul (2011), a fost adaptat în 2015 în filmul omonim regizat de Ridley Scott, iar Proiectul Hail Mary a fost ecranizat în 2026. Pentru romanul Proiectul Hail Mary a primit o nominalizare în 2022 la Premiul Hugo pentru Cel mai bun roman. Opere sale sunt cunoscute ca fiind foarte tehnice și pline de realism științific (hard SF), dar conțin și personaje foarte inteligente, de multe ori sarcastice, ele rezolvând logic problemele cu care se confruntă. Chiar și așa, aspectele tehnice sunt explicate într-un mod simplu, care le fac foarte accesibile publicului larg. Multe din operele sale au primit nominalizări sau premii importante ale literaturii SF, iar printre cele mai cunoscute opere ale sale se regăsesc: Furtul mândriei (tr. m.), Marțianul, Artemis sau Proiectul Hail Mary.
[foto: Gage Skidmore, CC BY-SA 3.0]
Proiectul Hail Mary (Audible) este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Andy Weir, combinând elemente de hard SF cu o poveste emoționantă bazată pe relația dintre un om și un extraterestru.
La nivel de acțiune, se întâlnesc două planuri, ambele povestite de Ryland Grace, unul dintre cele două personaje principale ale cărții. Pe de o parte, e prezentul când el se trezește fără memorie pe o navă spațială, pe de altă parte, e trecutul pe care și-l amintește treptat, astfel aflând că Soarele pierde energie din cauza unor microorganisme numite Astrofagi, iar dacă fenomenul continuă, Pământul va îngheța și va avea loc o extincție globală.
Tot din amintirile sale aflăm despre Misiunea Hail Mary unde Astrofagii sunt studiați de Ryland, precum și de faptul că oamenii au găsit altă stea (Tau Ceti) care nu este afectată de aceste microorganisme, deci pe acea stea trebuie să existe ceva care distruge Astrofagii, astfel că Ryland Grace este trimis, alături de alți doi oameni, într-o misiune aproape sinucigașă pentru a afla soluția la problema lor.
În călătoria sa prin spațiu, el îl întâlnește pe Rocky, un extraterestru care vine de pe planeta Erid și a cărui civilizație este afectată de aceeași problemă. Astfel, ia naștere mai întâi o colaborare între cei doi, transformată apoi în prietenie pentru a salva propriile planete, cu toate că ei sunt extrem de diferiți ca biologie, limbaj sau percepție.
Înainte de toate, cartea este extrem de științifică, cu toate că, așa cum ziceam anterior, elementele SF sunt explicate pe înțelesul tuturor. Avem Astrofagul care este un organism fictiv ce absoarbe energia stelară și se reproduce folosind radiație, el bazându-se pe microorganisme extremofile și fotosinteza dusă la extrem. Apoi, e vorba despre propulsia navei lui Ryland Grace care folosește Astrofagii pe post de combustibil. Transformând energia acestor organisme, nava obține o accelerație enormă, iar acest concept este bazat pe conversia masă-energie a lui Einstein. Întâlnim și Taumoeba, care este un prădător pentru Astrofag. Acest prădător funcționează ca bacteriile care mănâncă alte bacterii, pornind de la realitatea că există bacteriofagi (virusuri care atacă bacterii) și ecosisteme microbiene complexe. Dar mai dăm și de viața extraterestră, prin Rocky, cel care are o chimie diferită de cea a omului și care percepe lumea prin vibrații, construcția acestui personaj bazându-se pe viața care există în alte condiții decât cele de pe Pământ și pe astrobiologie.
Dincolo de aceste elemente, fizica navei lui Ryland este mind-blowing. Ryland descoperă că Astrofagul poate stoca o energie imensă, el putând elibera energie aproape perfect eficient. Nava folosește aceste elemente pentru accelerație continuă și viteze apropiate de viteza luminii – ea accelerează pe perioada călătoriei și încetinește la destinație. Ideea de bază se leagă de fizica reală care spune că o cantitate mică de materie generează o energie uriașă, adică exact ce face Astrofagul la nivel ficțional.
De asemenea, sunt folosite și elementele de dilatare a timpului. La viteze foarte mari, timpul trece diferit pentru astronaut în comparație cu Pământul, un concept preluat din Teoria Relativității.
Alt aspect extrem de interesant este comunicarea dintre Ryland și Rocky. Procesul de învățare a limbajului este gradual. Practic, se învață concepte simple ca numere și obiecte cărora le sunt asociate sunete sau sensuri. Apoi, treptat se construiesc propoziții, într-un mod similar cu comunicarea cu delfinii sau chiar cu I.A.. Acest mod de învățare funcționează pentru că matematica și fizica sunt aceleași peste tot. De fapt, avem de-a face cu o idee cheie în SF, că civilizațiile diferite pot comunica prin știință.
Pe lângă toate acestea, sunt abordate și problemele de supraviețuire, căci cartea explorează realist lipsa resurselor, erorile umane sau improvizația științifică.
Dincolo de elementele de SF, e și o poveste emoționantă despre relația de prietenie care se poate naște între un pământean și un extraterestru. Aceasta este una dintre cele mai iubite părți ale cărții, deoarece dincolo de salvarea umanității, avem și salvarea care se produce prin prietenie: Rocky își riscă viața pentru Grace și Grace își riscă viața pentru Rocky. Relația Grace-Rocky funcționează și pentru că nu se bazează numai pe emoții umane clasice, ci și pe încrederea construită între ei atunci când își unesc forțele pentru a salva cele două planete de pe care provin.
Cartea este specială pentru că utilizează știința realistă (autorul folosește fizică, biologie, chimie explicate clar), iar problemele sunt rezolvate pas cu pas, prin soluții ingenioase, dar credibile. De exemplu, când descoperă Taumoeba, Grace și Rocky descoperă că ea mănâncă Astrofagul, deci soluția tuturor problemelor lor, cred ei. Dar ei află și că Taumoeba nu supraviețuiește în condițiile din sistemul solar, astfel că ea trebuie adaptată. Grace reușește totuși să domesticească organismul, făcându-l utilizabil pentru Terra.
Apoi cartea este bazată pe mister și descoperire, fiind construită ca un puzzle datorită acelei alternanțe între prezent (spațiu) și amintiri – aflăm cumva treptat ce se întâmplă și de ce acolo. Mai mult, ea e construită și pe o prietenie neașteptată, pe un ton echilibrat, chiar cu mult umor, dar și emoție reală, chiar profundă.
Nu avem doar un hard SF, avem și o poveste despre găsirea curajului atunci când nu ești un erou, lucru care reiese din refuzul lui Grace de a lua parte la misiunea de salvare și forțarea acestuia de către Eva Stratt în ciuda opoziției sale.
Apoi, este și despre alegeri. Când trebuie să se întoarcă pe Pământ, Grace descoperă că extraterestrul are o problemă gravă, căci nava lui riscă distrugerea. Astfel, el trebuie să aleagă dacă se întoarce acasă sau își salvează prietenul, așa cum prietenul lui îl salvase pe el.
Finalul, la fel ca întregul roman, are un ton optimist, dar ceea ce face această carte atât de apreciată este relația Grace-Rocky, una dintre cele mai memorabile din SF.
Mai mult, ea este o carte accesibilă și pentru cei care nu citesc SF, deoarece este o combinație rară de știință, suspans și emoție, iar personajele principale îți merg direct la suflet: Grace, prin modul în care devine erou fără voia sa; Rocky, pentru că ar face orice pentru prietenul său. De aceea, dacă îți plac spațiul, ideea de salvare a omenirii, puzzle-urile științifice și poveștile cu suflet, atunci Proiectul Hail Mary este una dintre cele mai bune alegeri SF.
Ecranizarea cinematografică
Proiectul Hail Mary a fost ecranizat în 2026 cu Ryan Gosling în rolul lui Ryland Grace, filmul fiind regizat de Phil Lord și Christopher Miller (duo cunoscut pentru The Lego Movie și 21 Jump Street, dar și pentru umorul inteligent, ritmul rapid și poveștile accesibile) și scris de Drew Goddard, care a adaptat și Marțianul, aceștia reușind să transforme știința în ceva captivant pentru orice spectator.
Filmul este un mare succes de box-office. El reușește să păstreze elementele științifice prezentate în carte fără a aduce vreo schimbare majoră și să dezvolte relația dintre Ryland și Rocky la fel de bine ca în roman, deși trebuie să avem în vedere că Rocky nu este uman și comunică prin sunete muzicale la început. Totuși, filmul are meritul că reușește să creeze un design convingător al extraterestrului, acesta reușind să redea emoție în ciuda lipsei expresiilor faciale clasice. În plus, Gosling reușește să creeze o relație absolut superbă cu Rocky, cu toate aceste elemente care ar putea îngreuna jocul actoricesc.
Un alt aspect ce trebuie menționat este folosirea limitată a efectelor CGI în favoarea mijloacelor mecanice, ceea ce conferă un plus de realism personajului lui Rocky.
În plus, filmul reușește să redea timpul dedicat procesului de învățare a limbajului, comprimându-l de așa natură încât să nu se piardă impactul, tot așa cum reușește să explice vizual elementele științifice ale cărții.
Unul dintre elementele mult mai detaliate ale filmului este relația dintre Ryland Grace și Eva Stratt (interpretată de Sandra Hüller), care în carte este redată prin intermediul amintirilor. Pelicula o face pe Eva să pară mai umană spre deosebire de roman, unde pare doar a dori să își atingă scopurile, lucru întărit tocmai de acea scenă când interpretează la karaoke melodia lui Harry Styles, Sign of the Times.
Alte elemente care fac filmul extraordinar sunt tensiunea ce reiese din misiunea de cercetare și necunoscutele care sunt rezolvate pe măsură ce amintirile lui Ryland revin.
La nivel de tehnică regizorală și poveste, filmul este fidel romanului lui Weir, ceea ce îl face extrem de atractiv.
Astfel se explică faptul că în primele săptămâni după lansare, pelicula a avut vânzări de peste 170 de milioane de dolari în SUA și de peste 150 de milioane de dolari în Canada, iar pe Rotten Tomatoes, 95% din cei 363 de critici au oferit recenzii pozitive. Mai mult, Randy Myers de la San Jose Mercury News spunea: „Deși nu poți să nu rămâi uimit de efectele vizuale și să apreciezi dedicarea interpretării fermecătoare a lui Ryan Gosling, ceea ce face Project Hail Mary atât de incredibil de îndrăgit este faptul că ne insuflă o uimire copilărească prin scene care aduc un omagiu unor clasice precum E.T., Flight of the Navigator și, da, Rocky.”
În general, criticii au fost fascinați de film, iar ca spectator al acestuia pot spune că pe mine m-a marcat atât de mult, încât a trebuit să ascult cartea pentru a scrie această cronică. De aceea, recomand romanul și filmul tuturor celor care iubesc literatura SF, dar și celor care vor o lectură surprinzătoare de la un capăt la altul.
#
Despre autoare:
ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).
A publicat un volum de versuri, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2002) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).
Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018) sau Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și engleză, fiind publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.
În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.
Ea poate fi citită și pe blogul: https://taramuridenicaieri.ro/.