de Igor Ursenco
dacă nu m-aş trezi
aşa de kalm uneori în destrămare
stăruind pînă în curbura
de corupţie imponderală a priveghii
de fiecare dată
v-aţi putea încăpăţîna în credinţă să insistaţi
negreşit că am avut parte
de o moarte aproape
perfectă ca în poemul
cosmogonic “Enuma Eliş”:
“cînd nici unul dintre zei nu fusese adus
întru fiinţă, / (cînd) ei (încă) nu fuseseră
pe numele lor chemaţi / destinele
lor / încă nu fuseseră fixate, /
(în acest timp) fură creaţi zeii înăuntrul lor”,
şi-n proboscida inflamată a zilei
să avansăm
uşor
împrieteniţi
în morţile pasagere
pentru a reveni
la viaţa mărinimoasă
de toate zilele
duşmani la categoria grea
şi cu un trup mai îngînduraţi
break-even point