[Note asupra volumului Teo-e-retikon (Eseuri trans-culturale & glose meta-semantice) de Igor Ursenco, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009]
de Ştefan Bolea
Cine trăieşte în conformitate cu raţiunea, trăieşte împotriva spiritului
[Paracelsus citat de I.U.]
-
Ereticul (cel care postulează şi acţionează conform unui sistem de gândire alternativ) este adevăratul credincios. Textul lui este aceeaşi Carte, dar privită în adânc. Diferenţa Bibliei sale faţă de Vulgata oficială este ca cea dintre capitolul despre nihilism din Simulacre şi simulare din Matrix şi textul originar baudrillardian: distincţia dintre Amurgul zeilor şi Amurgul idolilor sau dintre Untergang des Abendlandes şi (Tiefe) Nacht des Abendlandes. Textul ereticului este un supercomputer al viitorului, care îşi schimbă forma conform dispoziţiilor tale.
-
Cartea lui Ursenco este dificilă. Îţi trebuie un anumit nivel s-o înţelegi, un altul să începi s-o simţi. Din punctul de vedere al consumatorului mediu de literatură, limbajul obscur al lui Ursenco este suficient să-l îndepărteze de lectură de la pagina 9.
-
Teo-e-retikon este un palimpsest postmodern. Igor Ursenco umblă la reglaje şi manipulează abil textele.
-
Autorul este ludic în manipularea referinţelor. Intenţia sa ar putea fi să critice din interior postmodernismul, cu armele lui – în sensul că pastişa pastişei sau ironia ironiei să dea prin intensificare şi chiar Aufhebung un adevărat text (post-post-) modern.
-
Ursenco îl citează pe Lyotard: “opera poate deveni modernă doar dacă e, mai întîi, postmodernă”. Pe urmele lui Palahniuk (gândindu-ne mai ales la Project Mayhem), am putea parafraza: „opera poate deveni premodernă doar dacă e, mai întâi, postmodernă”.
-
V. şi: „POSTMODERNISMUL îşi dă la iveală, intr-un mod cu totul valabil, emergenţa sa MODERNISTĂ. Apelând la rădăcina modernistă pentru a-şi afirma propriul nume, noua epistemă artistică îşi contestă, programatic, şi propria finalitate.” (20)
-
Exemplu magistral de manipulare a surselor (de la Petrarca la Eco prin Fukuyama): „acest «scriitor» nu a crezut vreodată că «evul mediu e intunecat» (Petrarca) şi că istoria e escatologică (F. Fukuyama) … acest cititor nu a avut nevoie niciodată să apeleze la «un nou Ev Mediu» (U. Eco)”. (18)
-
De la Igor Ursenco ai de învăţat şi prin analiza sa a poeţilor minori. Pare că maşina sa de război (theoria sa) poate fi aplicată pe absolut orice material.
-
Ultimele studii din carte ţin de esoterismul politic, nefiind executate într-un stil catastrofist, ci constituind consecinţa unui asumat experiment ludic.
-
Avem semănătoriştii şi astăzi iar Ursenco îi dezmiardă: „epoca lui Costache Conachi ar fi cea mai nimerită – drept cabotinaj – pentru «semănătoriştii» contemporani, «sincronizaţi» la recuzita veacului trecut și canonul lui inconfundabil!” (30) Unul dintre ei este criticul de poezie aristotelic, altul este omul serios, care citeşte numai cărţi serioase şi care se identifică deja cu piatra sa funerară (teribil de serioasă). [Pe de altă parte, m-am simţit excelent în 2004 la conacul lui Conachi!]
-
Mi-ar plăcea ca Igor Ursenco să editeze o antologie a Literaturii moldovene în secolul 20 (de la modernism la postmodernism), pentru că textele pe care le comentează filosoful în cartea sa trezesc (şi asta e puţin spus) interesul. Literatura moldoveană este un teritoriu proxim atât de important şi, din păcate, interzis publicului larg.
4 thoughts on “Mind Opener”