[Iulian Tănase, Iubitafizica (Ştiinţa iubirilor imaginare), Editura Vinea, 2002]
de Dan Someşan
Cum şi mai ales de ce am iubi? Răspunsurile la cele două întrebări le găsim explicate prin puterea pohemului în „Iubitafizica (Ştiinţa iubirilor imaginare)” a lui Iulian Tănase. Deja celebrul Caţavenc lansa în urmă cu 10 ani volumul sus-amintit sub forma unui tratat poetic dedicat iubirii de pe coperta căruia Greta Garbo face semn cu ochiul cititorului dornic de a desluşi secretul sentimentului suprem.
Poetul este conştient de sarcina teribilă care-i revine în încercarea de a explica mecanismele iubirii, aşa că apelează la ajutoare de nădejde. Pimul intră în scenă Thomas Pynchon care, amabil, scade numărul lotului de la 49 la 19, iar noi facem cunoştinţă cu cele 20-1 iubite teoretice. „Alejandra” care nu ştia de frumoasa „fotografie cu întoarcerea sângelui risipitor”, „Ersta” care „avea să-mi incendieze barba / pentru a mă săruta apoi pe ruinele tragismului meu epidermic” sau “Maria” care “nu se sinucidea pentru că se temea să nu fie dezamăgită încă o dată” sunt doar 3 dintre cele 19 amintiri închipuite. Dar Iulian Tănase nu putea rezolva problema iubirii doar alături de Pynchon. Intră în scenă Salvador Dali, Nabokov şi chiar Albert Einstein, căruia din urmă poetul îi împărtăşeşte curiozitatea faţă de “gândurile lui Dumnezeu”.
[Iulian Tănase cu Ernest Wichner, Ioana Tănase & Lidija Dimkovska]
Tonul serios al discursului are însă o limită, iar Tănase îşi pigmentează himera poetico-prozaică cu pasaje amuzante care alternează umorul academic cu cel de o simplitate cotidiană de-a dreptul delicioasă. Alături de “Enunţurile iubitafizicii” (“I. Iubitafizica este ştiinţa iubirilor imaginare”) sau “Calendarul Iubitafizic neortodox”, poetul impune şi o doctrină personală în forma celor “unsprezece porunci iubitafizice” :“1. Să nu ai alţi zei în afară de cei proprii. / 2. Să nu-ţi faci închipuiri cioplite şi să nu respecţi alte legi decît cele care ţi se potrivesc. / 3. Să nu iei în deşert numele iubitelor imaginare, căci iubitafizicienii nu te vor lăsa nepedepsit. / 4. Adu-ţi aminte de ziua în care te-ai născut prima oară, şi în această zi să nu faci nimic altceva. / 5. Cinsteşte iubitele imaginare ca pe cea mai reală iubită a ta. / 6. Să nu ucizi iubirea imaginară, transformînd-o într-o iubire trecătoare. / 7. Să nu preaiubeşti, dacă nu iubeşti. / 8. Să nu furi nimic fără să pui ceva în loc. / 9. Să nu minţi, cînd adevărul este cu totul altul. / 10. Să nu rîvneşti la iubirea imaginară a aproapelui tău. / 11. Să nu dormi atunci cînd visezi.”
Prin intermediul volumului “Iubitafizica”, Iulian Tănase propune o perspectivă unică, proaspătă, asupra a ceea ce reprezintă probabil cel mai dezbătut subiect din literatură. Discursul ludic este natural, fără semne de poticnire, marcă a unui poet de clasă. Iulian Tănase îşi mânuieşte inteligent imaginaţia, evită derizoriul şi ridică ştacheta pentru noua generaţie de scriitori. Tănase reuşeşte să rupă un tipar evitat doar de o mână de poeţi post-’89 şi să impună astfel un ritm nebun de frumos generaţiei tinere de scriitori.
[Iulian Tănase cu Octavian Blenchea, Rareş Petrişor si Cătălin Stănescu]