Ontopoetica cvint-esenţială

[Iulian Tănase, Oase migratoare, Editura Nemira, 2011]

de Alex Marten

Oase migratoare este cea mai nouă carte a lui Iulian Tănase, dar reluând teme din majoritatea celorlalte scrieri ale sale. Pe scurt, subiectul este povestea unui personaj numit doar cu titulatura de Fotograful, care descoperă în mai multe reprize culinare trei oase de vită. Aceste oase îl inspiră pentru dezvoltarea Fabricii de Chipuri, o activitate neantreprenorială şi non-profit. Prin intermediul magic al Fabricii de Chipuri, oasele iau diferite forme, alături de vinete, pietre, păpuşi şi chiar un pârâu, Ochiul Drept, Ochiul Stâng şi Gura însufleţind pe rând obiecte dintre cele mai diverse, pozate şi botezate ca reîncarnări. Drumul Fotografului, aflat cronologic între un divorţ şi Moira, viitoare sa soţie, îl duce pe prima pagină a unui ziar de scandal, în atenţia unui primar de capitală, invitat în emisiunea prime-time a unui post de televiziune dubios foarte vizionat, investigat de un comisar şi un subcomisar dar şi de către Fisc, arestat în China pentru activităţi subversive contra tradiţiei confucianiste a respectivei ţări, şi, în sfârşit, iubit pe un câmp cu păpădii în floare. Fotograful, fost angajat la morgă, nu doreşte însă destabilizarea ordinii sociale, nu reprezintă un pericol public şi nu este nici labil psihic, ci este fascinat de infinitele posibilităţi de exprimare a sufletului, condus fiind de discuţiile filosofice şi onirice ale celor trei oase, care se încăpăţânează să îi vorbească numai lui şi soţiei sale. Fabrica de Chipuri devine motiv pentru întrebări asupra rostului lumii şi al omului în univers, o căutare metafizică a adevăratei realităţi.

[© Mitoş Micleuşanu]

Temele întrebări pot fi următoarele 5, la fel de bine cum pot fi şi alte 5. Mă voi opri doar asupra a 5 dintre cele 5 posibile.

1. Peri pneuma

Lipsa de întemeiere a realităţii poate da de furcă şi poeziei, în asemenea măsură încât poezia are nevoie de o formă prozodică pentru a-şi prezenta ideile. Oasele migratoare ale guerrillistului Tănase sunt un fals tratat despre lucrurile şi faptele unor oameni, dar simpla prezenţă umană nu garantează şi existenţa unui sens exact, descifrabil. Indescifrabilul este tara principală a lumii în care trăim, vrând nevrând, cam toţi oamenii. Iar simplul fapt istoric al inventării unor reguli sociale şi de comunicare nu garantează şi comunicarea cu sens, care să ne apropie şi prin care să ne înţelegem reciproc. Ce putem face, în afară de a ajunge la autism sau de a mima adevărul? Să apelăm la suflet, la uitatul pneuma presocratic, la un pneuma aerian şi originar, apsihologic. De aceea sufletul şi căutarea sufletului în lucruri sunt mult mai apropiate de adevărata stare de fapt a realităţii decât banalul convenţional. Sufletul a fost, probabil, subscris de către Iulian Tănase sub genericul superrealismului, ca o stare poetică de căutare a sensului lumii prin înţelegerea sufletului lumii. Superrealismul poate fi o altă modalitate de comunicare, folosind cuvintele ca stimul pentru imaginaţie şi, în definitiv, pentru creaţia, ontologia unei lumi alternative dar nu mai puţin reale, alternativă pentru că este împărtăşită complet doar de către o singură persoană pe rând, reală pentru că este foarte intimă, apropiată sieşi, sinceră. Pentru stoici, pneuma semnifica suflul vieţii, o stare mixtă de elementar care punea lucrurile în mişcare, organiza evenimente (a-corporatiste), cosmogoniza materia brută într-o direcţie. Poezia pneumatică la care face apel romanul Oase migratoare este singura modalitate prin care se poate ajunge în esenţa vieţii.

[© Mitoş Micleuşanu]

2. Peri hypostasis
 
Fiecare obiect care ne înconjoară primeşte din partea noastră un statut definit, ca parte a procesului de fragmentare necesar înţelegerii conştiente, raţionale. Un pelican este definit prin prisma unor atribute diferenţiatoare, particularităţi care aparţin doar pelicanului şi nu pisicii de mare, dar, în acelaşi timp, este definit de către om şi prin atribute de gen, marea fiind parte din ce înţelegem noi a fi pelicanul la fel de mult ca ceea ce avem nevoie ca să înţelegem pisica de mare. Astfel pelicanul este şi nu este pisică de mare, iar în măsura în care marea aparţine ambelor specii, pelicanul pisică devine realitate. Sau pelicosica, parte a genului de mare. Care este adevărata substanţă a lucrurilor şi ce întemeiază realitatea, vine atunci întrebarea cea mai firească? Ipostaza unui individ sau a unui individual trece dincolo de realitatea imediată, migrează către forme accidentale şi care nu îi sunt absolut necesare pentru a fi (a fi într-adevăr, a fi ontologic întemeiate). Hypostasis-ul lucrurilor, acest amestec de prezent şi posibil, mirarea în faţa accidentalului, rostul aruncării-în-lume, pneumatizarea individualului sunt împreună jocul pe care se bazează romanul.

3. Peri logos

Heraclit aplică logos-ului statutul de principiu al ordinii şi cunoaşterii, care face legătura între structura raţiunii şi structura lumii. Cuvântul construieşte pânza lumii. Fiecare lucru îşi trăieşte viaţa conform cu logos-ul lui, mai spune Heraclit. De aici şi fiecare pasăre pe limba ei piere, ar spune Iulian Tănase. Mai departe, cuvântul ca discurs ontologic poate fi interpretat drept logos spermatikos, care induce cuvântului puterea creaţiei, nu numai a mimetismului, ne spun şi stoicii. Atunci de ce nu şi reîncarnarea în cuvinte? Obiectele create de către cuvinte sunt bipolare, în acelaşi timp reale şi superreale. Nebunia lucrurilor, în care direcţiile cunoscute în mod normal sunt sucite într-un mod aproape fantasmagoric, această nebunie este interpretabilă ca act de prim motor.

[© Mircea Struţeanu]

4. Peri gamos

Gamos este un cuvânt din greaca veche mai puţin cunoscut astăzi, dar refolosit de către alchimiştii europeeni prin conotaţia sexuală universală. Hieros gamos, împreunarea sacră, semnifica ritualul de mariaj între contrarii, modalitatea prin care lua formă frumoasa piatră filosofală. Capacităţile magice ale pietrei filosofale sunt cunoscute şi demne de aprecierea oricui, printre atributele sale numărându-se transmutaţia materiei şi capacitatea de a însănătoşi, de a prelungi viaţa şi chiar de a oferi imortalitate. Mirajul nemuririi a stat la baza mai multor războaie, în China antică şi Orientul apropiat, şi la baza multor cecuri în aur, în cazul Renascentismului occidental. Aşadar abordarea temei nemuririi sufletului de către poemul roman Oase migratoare nu este ceva nici nou, nici întâmplător. Plecând de la alchimie, C.G. Jung vede în transformare actul suprem de purificare a sufletului, de însănătoşire spirituală, mentală, de individuaţie ca punct de intersectare cu inconştientul colectiv. Contrariul individual / colectiv cade (starea de nigredo, de nebunie anomatică). Reîncarnarea celor trei oase de vită, scoase din rasol şi împreunate cu diferite materii, aproape aleatoriu alese, este un act de continuă reîntemeiere a lumii. Acelaşi act se repetă şi la sfârşitul cărţii, unde, iertat fie spoilerul, Forograful ouroboros se fotografiază pe el însuşi, dar mort.

5. Peri eikon

Dincolo de imagine se află (sau se poate afla, cu puţină grijă) adevărata stare a lucrurilor. Captura unei imagini, îndeletnicirea Fotografului din Oase migratoare, permite desprinderea din realitatea normală, comună, a compoziţiei imaginii respective şi reinterpretarea fiecărui obiect prin canoanele superrealităţii. Mai mult şi mai departe, imaginea devine imaginaţie, scriitorul este Demiurg, iar realitatea devine superrealitate. O lume cu reguli, chiar dacă aparent absurde, o lume ce se reîncarnează în cele 10.000 de lucruri budiste, un Sakia Muni care are drept materie substanţa cuvântului poetic, nu mai puţin puternic şi concret decât realitatea comună.
 
 

[Iulian Tănase & Mitoş Micleuşanu @ Moineşti]

Iulian Tănase a urmat studii de filosofie, de aici și tonul rândurilor de mai sus. Aşadar, aprecieri critice precum “o carte cu umor şi ironie fină”, “un livresc fantezist cu deviaţii onirice”, “o alchimie narativă”, “una dintre cele mai bizare cărţi din literatura română”, “un scris elegant şi memorabil”, toate acestea nu ar sluji decât sufletului lui Iulian Tănase. Un suflet mare!