[din volumul MARGENTO în curs de apariție la Casa de Editură Max Blecher]
de Margento
click for the English version
EURO-POARTA
MARGENTO
Iad flămând – România, 1948
după Randall Jarrell
Din micul Paris, ca din vis, m-am trezit la gherlă
în burta goală, celulă a enigmei: mâine…
cât voi trăi, cât miracol încape-ntr-o hartă
stigmă de sânge şi rahat pe zid…
Au băgat un furtun, totuşi, când m-au dat la câine.
AMERO-POARTA
Gwendolyn Brooks
Suntem răi
JUCÂND O BILĂ
ŞAPTE CU LOPATA DE-AUR
Suntem răi. Noi
Chiulim la greu. Noi
Pierdem noaptea. Noi
Dăm p-a’ dreaptă. Noi
Cântam greşeala. Noi
Lungim macheala. Noi
O fredonăm de vineri. Noi
Terminăm tineri.
AFRO-POARTA
MARGENTO
Capul de mau mau
Era un cap de mau mau,
sau uma uma, cu frunte de fildeş
în anul în care Brooks îşi scria
poemul din mâncătorii de
fasole. Creştea în burta femeii
kikuyu gravidă pe care cu cuiul
a sfâşiat-o un mau mau brav
în masacrul independenţei sacre
faţă de imperiul britanic.
Anglii i-au lăsat să se-omoare
între ei apoi au pus mâna
pe capul copilului de fildeş
şi au sculptat un bust al lui Churchill.
Mic; cochet; ca un şomoiog
de sârmă ghimpată împins
în curul prizonierilor
moldoveni de separatiştii trans
nistreni strigând: Iaca, Ro
mânie să-ţi ajungă… pe sârmă
cu diplomaţie se rostogolea
prin intestine lupte de
culise un vis de lider beat
învelit în fildeş, grâu şi petrol,
ajungând încet în biroul oval…
Obama, la 50 de ani după boaba
de biliard şi moarte din cartea
lui Brooks se lasă luat de-un val
de-amintiri… bunicul bătut de briţi
în închisoarea din Kenya…
şi se uită la bust şi-i stă pe creier
şi se uită la cap şi capul nu-i iese
din cap şi tâmplele albite îi bat
ca pantoful lui Hruşcev pe masa ONU
ca o cizmă nemţească şi una rusească
jucând şotronul peste Polonia…
şi-l ia să-l arunce ca pe-o minge de baseball
până-napoi la Londra-n palat.
Dar globul se-opreşte pe cer lucind,
un făt înviat în burta luminii,
a mamei kikuyu, maică a lumii.
AUSTRO-POARTA
Glenn Colquhoun (Aotearoa/ Noua Zeelandă)
Când sunt cuprins de îndoială
poem dedicat medicilor
Când sunt cuprins de-ndoială vorbesc cu un medic.
Știu că ei știu ce-i de făcut.
Par așa siguri.
Odată am vorbit cu un medic.
Mi-a spus că atunci când e cuprins de îndoială
Vorbește cu un preot.
Preoții știu ce-i de făcut.
Preoții par atât de siguri.
Odată am vorbit cu un preot.
Mi-a spus că atunci când e cuprins de îndoială
Vorbește cu Dumnezeu.
Dumnezeu știe ce e de făcut.
Dumnezeu pare atât de sigur.
Odată am vorbit cu Dumnezeu.
Mi-a spus că atunci când e cuprins de îndoială
se gândește la mine.
Își zice că știu ce-i de făcut.
Eu par atât de sigur.
UVERTURI
Acum e anotimpul, ziua, ora;/ La răsăritul soarelui să vii…
MARGENTO – Riffuri cu Elizabeth Bishop: Vechea Nova Scotia vad în noul Mui Ne
Călcând m-adâncesc în pământul roşu
În jos spre malul apei, în locul
unde îşi leagă ei bărcile, la podeţul lung
sorbind mormintele colorate
răzleţite pe colina ce-alunecă
mergând până-n apă, trunchiuri de copac,
subţiri, argintii, culcate la rând
cu zvastici zen săpate-n piatră şi
în pietrişul gri, în jos, tot în jos
la distanţe de patru, cinci picioare.
marea clipind rar spre pustietate.
Fără s-apuc să privesc departe
Rece adânc întunecat şi perfect limpede
la valuri, din glezne mi se trezesc
corali unduind cu peşti otrăviţi în
elementul de nesuportat muritorilor,
fie ei peşti, fie ei foci . . .
MARGENTO
Motociclist în Saigon
Ce? nu mai pot,
da? uh, duc tot, cu-amintirile
cu tot cu ştirile, cu familia
n spate, pe loc… pâna hai, tai
curbele cum secerau americanii
sânii vietnamezelor cândva?…
cum? cum să stau la stop
într-un stup plin bâzâind
de formă? de-o foame de
milioane cu moto
Reta la rând în tR-o rețea de
rute de-ORaș neînaintând
dâr
dâind la relenti ca o țestoasă
deșălată de-un elefant antìc, prin mlaștini.
Cât, asta cât ține, lumea, luna, un
bec de fideș galben, sema
for orb atârnat care mă ține
în loc, pâlpâind durerors ca un stoma
c… ce chirăie-n gol, rămas moș
tenire de la cei uciși, tot ce e încă
pentru noi întreg din ceea ce
nu se mai face-odată verde
Lý Đợi
Drept cine mă luați?
Doliul a acoperit toate zidurile [inclusiv micile anunţuri cu „perforări & găuri beton”]
Josnicia a ocupat oraşul cândva închipuit a fi o perlă [de fapt ca căcatul]
Pe Fundacul 47
şefi şi servitori au plâns amarnic
tineri şi tinere, oameni de vârstă mijlocie şi bătrâni şubreziţi, toţi au ajuns o ruină
toate femeile şi-au pierdut frumuseţea
şi nu mai exista bărbat arătos
iar creierii le-au fost aplatizaţi şi neteziţi şi daţi cu detergent…
în acele case-nşirate…
mirele și celelalte bărbi şi-au înălţat vocile-n elegie
mireasa și celelalte frumuseți s-au văicărit la ele în iatac
pământul era cât pe-aci să se năruie [de-atâţia ignoranţi câţi duce]
cerul era cât pe-aci să se prăbuşească [de-atâta nepăsare câtă are-n el]
toată familia şi toţi prietenii lui DoiLi erau copleşiţi de ruşine…
locul acesta e-o ambuscadă pentru poezie
duşman nemilos al vieţii şi viperă veninoasă pentru omenire…
ne-am vărsat sângele
ne-am muşcat limba, ne-am plombat singuri curul şi ne-am sucit gâtul…
în timp ce laşii ăia au întins-o când au auzit vestea rea
oraşul nostru a ajuns tabără a străinilor invadatori
copii ne-au fost atacaţi, violaţi şi-abuzaţi
mormintele strămoşilor răscolite
poezia folosită ca hârtie la budă…
o, oameni ai oraşului ce se închipuie a fi o perlă
cu cât mai glorios în trecut, cu-atât mai josnic acum
nobil atunci, căzut acum…
cine te crezi
ce te-aştepţi
cu gura strânsă ca o scoică – ce taci aşa?
cât despre mine, un cetăţean cât se poate de josnic
Un sfânt alcoolic bolind
Un tip sucit care stă pe Fundacul 47 filozofând despre perforări & găuri în beton
şi visând la găuri şi la schimbări
Şi scriind un poem în cuplete
cuplate [într-o limbă roasă
de molii] despre acele lucruri [considerate de
locuitorii de-aici] atât de evidente!
Mă gândeam că asta ar fi tot, dar trebuie s-adaug:
nesimțiților, nici că vă pasă
Drept cine mă luați?
Îmi vine să vărs când îmi văd faţa şi conştiinţa.
Poezia nu mai e locul în care să te refugiezi.Plan.Unde totul e bine, frumuseţe,culoare, vis, reverie, chiar tridimensional.o! ics, o!igrek, o!!!zet.E spaţiul complex.În care te vezi…în celălalt. Oglindit.Cumplit.
Bat la usa sufletului tau cu un strop de poezie http://planetaluizn.wordpress.com/2012/10/31/cerul/