O întâmplare

de Sorin-Mihai Grad
 
click for the English version

 
La o conferință de matematică s-a nimerit să discut cu un profesor brazilian originar din Argentina și cu doctoratul făcut în Franța, unul dintre reprezentanții de seamă ai domeniului căruia îi era dedicată întâlnirea, despre literatură și cinema. Printre altele, mi-a povestit că i-au plăcut aproape toate filmele românești recente pe care le-a văzut. Doar unul din șapte l-a plictisit, nu cred că-i greu de ghicit care, în rest i-au plăcut. Întâmplător unul dintre bunicii interlocutorului meu provenea dintr-un teritoriu care a aparținut cândva țării noastre, dar el nu are vreun interes special în cinematografia română. Pur și simplu îi plac filmele și e fericit că la cinematograful său favorit sunt prezentate tot felul de pelicule din toată lumea. L-am întrebat și dacă a citit vreo carte scrisă de un român. Credeam că îmi va răspunde să nu exagerez cu importanța producțiilor culturale ale insignifiantei mele țări natale. La cina festivă a conferinței din seara precedentă subiectul principal al discuției de la masa la care nimeriserăm amândoi, inițiat de el, fuseseră nobelizații pentru literatură. Din ultimii cinzeci de ani.
 

Surprinzător, mi-a răspuns afirmativ. În afară de Cioran, Ionesco și Herta Müller, pe care el îi consideră autori români, mai citise câteva nuvele de Eliade, Amintirile lui Creangă, un roman cu țărani transilvăneni al cărui autor nu și l-a amintit pe moment și Baltagul. Și în general nu e interesat de scriitori de pe la noi sau din alte părți, ci de literatură de calitate. Din păcate în ultimii treizeci de ani n-a mai dat în librăriile în care a intrat de cărți scrise de români traduse într-una dintre cele cinci limbi pe care el le vorbește, exceptând-o pe recenta nobelizată. Sau nu le-a remarcat, deși mi-a spus că are obiceiul să scotocească ore întregi prin librării în orașele unde ajunge ca turist sau cu prilejul diverselor conferințe de matematică la care e invitat. Ca fapt divers, a vizitat peste șaptezeci de țări. I-am înșirat câteva nume de scriitori români contemporani despre care am citit în ultimul timp c-ar fi fost traduși în limbi de circulație internațională. Nu auzise de nici unul. Apoi și-a amintit că romanul cu țărani fusese scris de Rebreanu.
 

I-am spus că și eu am niscaiva preocupări literare, dar n-am îndrăznit să-i dau să citească nimic scris de mine. L-am invitat să intre pe site-ul EgoPHobia, unde toate materialele de la proză scurtă sunt disponibile atât în română cât și în engleză. Mi-a răspuns că ne va vizita. I-am propus să-i trimit o listă cu romane românești apărute în ultimii ani și traduse într-una din limbile pe care profesorul le stăpânește, eventual cu linkurile lor de pe amazon. Mi-a mulțumit anticipat, spunând că dacă îi vor plăcea le va recomanda și altora. Dar, dacă nu-i va plăcea nimic din ce-i propun, să mă rog ca viitoarele mele articole de matematică să nu-l aibă ca referent. Părea foarte serios când a spus-o. Încă nu i-am scris, o s-o fac pe la începutul lunii viitoare, ținând seama și de sugestiile voastre, pentru care vă mulțumesc anticipat, sperând totodată că nu-mi vor periclita cariera profesională.