Poeme de Patrick Călinescu

traducere de Cristina Baciu [masterandă MTTLC]

 

click here for the English version

 

 

O kosmogonie

intensitatea întinsă până la explozibilitate

încheie cercul, întorcându-se la incipitul

de focul rugându-se să fie aprins

prin scânteia inițială,

pe care chibritul neaprins,

și încă neatins de fosfor sau de om,

abia dacă la nivel molecular conține

sau, mai degrabă, e liminal contaminat cu –

abia când focul declanșator al kosmosului,

aflat într-o oarecare stare de combustie,

se eliberează de kosmosul pe care l-a produs –

sau, și mai radical,

doar când mai sus numitul kosmos

încheie cercul până dispare complet,

care se realizează la scară largă prin purificare.

 

A muri e a trăi

Aș vrea ca murirea să nu se oprească niciodată

căci, dac-ar fi așa, moartea n-ar mai veni

iar eu aș fi un nemuritor pe moarte,

capabil, în sfârșit, să înțeleg

că a muri e a trăi.

 

 

Irepetabilități

transfigurarea

nuanțelor ideilor lucrurilor minților

cu care mă chinui,

nu e vreo formă subtilă de luptă pentru supremație

a acestor minți ale acestor lucruri ale ideilor acestor nuanțe,

ci o explozie aproape prozodic sofistă,

care se alătură, înșelător, percepției mele

despre nuanțele ideilor lucrurilor minților,

cu o încăpățânare necontrolabil de controlabilă

asupra irepetabilităților

acestor minți ale lucrurilor ideilor acestor nuanțe…

 

Laconicul Armagedon

Prind o catastrofă.

O arunc către stele.

Ele o asimilează

În mod apocaliptic.

 

Religia pentru mine

cerul din clopotniță

e luat prizonier

de zeul care slujește sub

silueta ei cu turle

ridicându-se semeață peste ceea

ce trebuia să fie de la început

un cer liber