Robert Marius Dincă

Idealizarea realului şi realificarea idealului în bolnavul ghinionist ideal şi norocos real

[Robert Marius Dincă – Canapeaua, EgoPHobia #26] (egOPHob) de Patrick Călinescu   Am să fac o excepţie şi am să mă confrunt cu literalul. În cazul de faţă, al prozei despre care am să spun în continuare câte ceva, literarul mi se pare a fi făcut un pas în spate, pentru a rămâne aşa până […]

Canapeaua

de Robert Marius Dincă Canapeaua era din piele fină de un alb imaculat. La origini îi aparţinuse unei persoane din lumea interlopă, care o trimisese „pachet” unui nea’ doctor. În felul ăsta, canapeaua ateriză în spital şi rămase acolo, în ciuda faptului că nu suferea de probleme de sănătate. Oricum, nenea doctorul nu era un […]

Îngeri

[fragment] de Robert Marius Dincă …Nea Jean era „şerif” într-o comună pierdută pe hartă. Adică şef de post. Era o slujbă bună, căci singura treabă pe care o făcea, era să joace cărţi cu ajutorul lui, celălalt „apărător” al legii. Necazuri existau, ca peste tot de altfel, chestia era să ştii cum să le ocoleşti. […]

Scroll to top