egOPHob

Panbiblion

de Patrick Călinescu Nimeni nu îşi poate închipui cât de tentat sunt să recunosc, în spaţiul public al ideii următoare, că am descoperit piatra filosofală a literaturii. Îşi dă, oare, cineva seama câtă tensiune s-a adunat, în bucuria mea firească, pe seama descoperirii, epocale, pe care, iată, vin să o revendic? Nu pot, nici chiar […]

O heterolectură a fumului orizontal*

[Cristina Nemerovschi – Cum a ars-o A. o săptămână ca scriitor de succes, EgoPHobia #28] (egOPHob) de Patrick Călinescu Anghelescu trebuia să fie ca un înger în comparaţie cu semenii lui. Ar fi trebuit, de aceea, să aibă toate cele trei proprietăţi esenţiale ale unui înger adevărat: să fie imaculat (niciuna dintre mizeriile spuse de […]

Idealizarea realului şi realificarea idealului în bolnavul ghinionist ideal şi norocos real

[Robert Marius Dincă – Canapeaua, EgoPHobia #26] (egOPHob) de Patrick Călinescu   Am să fac o excepţie şi am să mă confrunt cu literalul. În cazul de faţă, al prozei despre care am să spun în continuare câte ceva, literarul mi se pare a fi făcut un pas în spate, pentru a rămâne aşa până […]

Întoarcerea la postmodernism

[Radu Părpăuţă – Până la Dumnezeu şi încă…, EgoPHobia #25] (egOPHob) de Patrick Călinescu Deşi nimeni nu ştie, cu precizie, ce e postmodernismul, el este, cu siguranţă, mai viu ca niciodată şi, surprinzător poate, mai împrăştiat în nenumărate definiţii ca oricând. Deşi toţi au fost de acord, într-un fel sau altul, că postmodernismul trebuie să […]

Mic tratat de cosmogonie adamică şi de escatologie evică

[Alexandru Potcoavă – Cum începe povestea, EgoPHobia #24] (egOPHob) de Patrick Călinescu De multe ori, simplitatea eludează. Paradoxal, ea poate deveni un obstacol în calea interpretării. Cu cât un text este mai simplu scris, cu atât critica se strecoară în miezul său cu mai mare greutate. Cuvintele obişnuite, folosite într-un registru familiar, în loc să […]

Scroll to top