libris.ro

Alter.ego

de Andreea Alina Pîrșu

 

Beție de imagini, cuvinte și sentimente, nori de ceață și tutun, vise, frământări, iubiri, clacări, flash-backuri, prietenii, confuzie, sex, obsesii, cutremure, stabilitate, repeat. Sau să ne rezumăm la două cuvinte – Alter.ego. Al meu, al tău, al nostru, al Anei Mănescu. Prima interacțiune cu romanul Anei Mănescu a sosit pe nepusă-masă, când îmi căutam o nouă poveste, o nouă lume pe tărâmul căreia să mă aventurez. Când mi s-a pus în mâini Alter.ego, am știut că este dragoste la prima vedere. M-am lăsat sedusă de coperta sugestivă și după două-trei fraze citite fugitiv, mi-am dat seama că nu mă va dezamăgi, ba din contră se va plasa în topul cărților preferate și inspiraționale, exact așa cum mi se promisese. Am deschis playlistul. Cărții, desigur. Ce credeați? Și am început cu [Pink Floyd – Hey you]. Primele rânduri m-au captivat deplin, derulându-se în mintea mea rapid, ca trailer-ul unui film. Frazele scurte și nevrotice, presărate pe alocuri cu romantism ce descriu trecerea la maturitate a Sonnjei, o tânără vicioasă, singură, răzvrătită și mizerabilă. Acțiunea debutează, cu sfârșitul liceului, cu momentele de prietenie dintre Sonnja, Thèa, Petra și Rin și continuă cu vara după liceu pentru ca în final să ajungă la restul vieții sau cu alte cuvinte, la vârsta de douăzeci de ani a Sonnjei. Nu lipsesc nici personajele masculine, iubirile personajului principal, K. V. S. , care adesea se confundă, rostesc aceleași replici, se comportă la fel în raport cu eroina noastră. Masculinul romanului învăluit într-o umbră de mister, se dezvăluie treptat, pagină după pagină. Dacă la început, nu sunt decât niște ințiale, în cele din urmă, ei capătă contur și nume – Alexandru, Valentin. De atfel, și Sonnja devine Ana, fată cu nume simplu. Pasajele sunt realiste, dialogurile profunde. Se trece printr-o descriere a societății actuale românești, a tinerilor absorbiți de virtual și aparență, devenind aproape niște roboți pe un fundal gri. Ana Mănescu abordează teme fundamentale precum dragostea, înclinația, natura umană, viața, cu tot cu ce vine ea la pachet.
 

Sonnja prezintă semnele unui personaj idealist, fidel propriilor convingeri, vise și obsesii. Viața ei se petrece între iubire și prietenie. Este un personaj sensibil, impulsiv, atins de microbul viciilor, a iubirii. Încă din liceu se visează scriitoare, dar nu face nimic în acest sens, amână de fiecare dată și se scuză că nu am cuvinte pentru câte idei am. Crede însă cu ardoare că într-o bună zi va trăi din scris. Investește pasiune în tot ceea ce întreprinde și iubește cu adevărat, manifestând răbdare și impaciență. Când o poveste se termină, păstrează amintirile, culege firimiturile din ele și le ascunde atentă într-un sertar intrinsec. La prima adiere, zboară și culegându-le, le citește și le recitește, reluându-se, o Sonnja de șaptesprezece, de nouăsprezece ani. La douăzeci de ani, se împacă cu trecutul, cu K. și trăiește în prezent, privește spre viitor.
 

Acțiunea se petrece îndeosebi în apartamentul Sonnjei din București, într-o cameră cu pereții galbeni de la etajul nouă și pe undeva între Universitate și Romană. Momentele alături de K. și V., de Thèa, Rin și Petra se preling, fiecare gest al personajelor este descris minuțios. Nu lipsesc nici trimiterile muzicale, fiecare fragment petrecându-se pe un fundal sonor. Romanul Alter.ego reprezintă un blindungsroman, se trasează liniile adânci, conturul personajului principal pe măsură ce digerăm pagină, cu pagină. Povestirea se face la persoana I, se prezintă ca un jurnal și dă o notă orginală, realistă. Este un suflu proaspăt pe scena literaturii românești. Lectura este energică, cuceritoare, dovadă pentru care am terminat-o în doar șase zile. Și nu vă gândiți că am făcut doar asta! Când am finalizat ultimul frază, am mai mirosit-o o dată și mi-am promis să-mi păstrez esența și să iubesc. Și da, Ana Mănescu, te poți da cu cartea în cap, fiindcă m-am regăsit în povestea ta! – „Vreau să scriu un roman vulgar, trist şi nepotrivit despre iubirile mele atât de speciale şi să-mi dau cu el în cap când o să vină o grămadă de oameni la mine şi o să-mi spună că s-au regăsit.”

libris.ro%20

1 Comments

  1. Pingback: EgoPHobia #41 – sumar | www.egophobia.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *