poeme de Alexandru Drăgănoaia

Copilului i-a cazut tot părul

moartea se apropie de tine
parcă s-ar juca
aşa cum vita primăvara
ar vrea să o înveţi să împungă
şi chiar te împunge puţin moartea
îşi lipeşte spinarea de spinarea ta
se trânteşte se tăvăleşte
şi cu ochii tot în ochii tăi

am văzut o cameră murind
prin apa murdară stătută
broaşte negre arau duşumeaua.

 
Ziua întâi

sub pătura cu ministerul sănătăţii
călugărul-semn-de-ntrebare
acum cântă acum se roagă
eu
astup fereastra cu păsări moarte şi
merg la pomană de viu

la miezul nopţii este furată mireasa

sunt aruncat în sala cu duşuri
mănânc săpun sunt tăiat şi gazat
ora a sosit

în smoală un ţipăt încremenit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.