poeme semnate de Fradique Mendes

de Antero de Quental

traducere: Cristina Petrescu

Chitara lui Satan [I]

 

Când te -ocărăsc, în taină plângi lacrime-amare,

Când te rănesc, umilă, privirea-mi iscodești!

O, recunosc, fecioară, e nobil al tău gest…

Însă iubirea, fără luptă, se risipește-n zare!

 

Plin de flori, pământu-ar fi doar un exil, mai mare…

Plin de râsete, ar fi aerul un zvon funest …

În mii de suflete se vrea-mpărțit sufletu-acest:

Nu pot să te iubesc, nu îmi stârni oroare…

 

Fii tu, măcar o oră, infamă, viperină,

Frumosă-n impudoarea-ți, în forța-ți neînvinsă!

Vei ști atunci de pot iubi, copila mea senină…

 

Ah! Smulge vălul de inocență stinsă,

Arată-te cu chipul de mândră Mesalină,

Ce chiar și-n Beatrice pândește bine ascunsă!

 

 

 

Chitara lui Satan [II]

 

Dacă îţi pare că-s atât: un biet trup gârbovit,

Şi că mi-e chipul palid, desfirat,

O, nu-ți închipui că dorm sub cerul împietrit,

Că sunt un fiu al zării, alungat.

 

Chiar şi vulturii au cuib…pusta are mii de flori…

De dor sunt temniţele-ndestulate…

Deşi par copile orfane, valurile-acestei mări

Au mamă-n imensitate…

 

Şi eu-ca ele-am un cămin și cineva m-așteaptă

În care mă încred cu devotare.

Ascultă-aici: mi-e mamă chiar Noaptea-ntunecată

Şi tatăl meu îşi spune Disperare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *