Oda bârfelor
de Safia Elhillo
traducere & prezentare: Elena Ștefania Dogaru
am fost crescută de femei singure unele
dintre ele fiind soții altele cu
fum de țigară în loc de soți toate singure
mirosind a ceapă & lapte toate mame
unele dintre ele de copii altele de nume vechi
fete fantomă trăindu-și viața doar pe jumătate
o viață departe în locul lor vase de cupru
brățări împinse sus pe braț unghii cărămizii
de la henna frământând carne crudă cu sare
și coriandru cu buza de sus transpirată
de la abur ceai slab părul desprins
căzut pe ceafă zeițele mele fiecare
lovind cu tocul gros al sandalei lemn
de santal & oud șifon în culori aprinse înfășurat
în jurul capului cafea în porțelanuri de zestre
biscuiți cu unt pe farfurie pictată firimituri
suspendate în ceșcuțe de espresso & le auzi
cum încep am auzit lumea spune
am văzut cu ochii mei fata lu’ [ ]
ce scandal dar purta [ ]
& nu purta [ ] dacă-ți poți imagina
o rușine o rușine
#
Safia Elhillo este o poetă americană musulmană, de origine sudaneză, născută în 1990. Poezia ei, inspirată de experiența în diaspora, este apreciată pentru explorarea identității, dezrădăcinării și memoriei culturale. Volumele sale de succes, printre care The January Children (2017) și Girls That Never Die (2022), abordează teme cum ar fi apartenența, feminitatea și traumele intergeneraționale. Câștigătoare a mai multor premii și beneficiară a numeroase burse literare, vocea lui Elhillo continuă să rezoneze în poezia contemporană.
#
Unt
de Andrea Cohen
traducere & prezentare: Ilinca Ibănescu
Nu am văzut niciodată țara
tuturor posibilităților, dar la
bâlciul din Iowa am zărit
o vacă făcută din unt.
Trăia după o vitrină,
într-o cameră înghețată, sub reflectoare.
Am stat la rând așa cum se stă
lângă un sicriu la o înmormântare.
Era așa de trist: o vacă de unt
fără un vițel de unt. Alături am văzut
o motocicletă de unt, în mărime
naturală, o completare mecanică.
Am crezut că vacii i-ar fi plăcut să se dea cu ea.
Nu conduci o motocicletă, ci te dai cu ea.
Dar nu și dacă ești o vacă de unt, nu
și dacă ești o vacă de unt care a văzut, dacă
nu țara tuturor posibilităților, măcar țara
laptelui și ai locuit acolo.
A avut o durată scurtă de viață vaca asta de unt.
Înainte să moară, m-am uitat
adânc în ochii ei de unt. Mi-a văzut
sufletul de unt. Aș fi putut
să plâng sau să mă întind pentru nimeni
în mod special, pe o felie uscată de pâine prăjită.
#
Andrea Cohen este o poetă și profesoară americană, cunoscută pentru poeziile pline de sensibilitate și lirism. S-a născut în 1962 în New York și și-a construit o carieră literară remarcabilă. Poezia sa abordează teme precum natura, iubirea, memoria și complexitățile relațiilor umane. Cohen este autoarea mai multor colecții de poezie, printre care The War in the Garden (2000), Feral (2014) și Nightshade (2018). Scrierile sale au fost apreciate pentru profunzimea emoțională și capacitatea de a surprinde atât latura personală, cât și universalitatea experienței umane. Andrea Cohen predă scriere creativă și este editoare la mai multe reviste literare.
#
În mijlocul cinei
de Chris Abani
traducere & prezentare: Alexandra Frigioiu
mama a pus jos cuțitul și furculița,
și-a scos verigheta din locul obișnuit,
așezând-o contemplativ pe degetul
mijlociu. Gestul a fost atât de natural,
de delicat, că aproape nici nu l-am observat.
Cinci ani, a spus ea, cinci ani, o dată pe săptămână,
i-am scris tatălui tău câte o scrisoare. Și am așteptat
până când timpul mi s-a făcut cenușă pe limbă.
Nici măcar o scrisoare înapoi, nici măcar un bilețel.
A oftat, zâmbind ușurată. Costița
asta-i foarte fragedă, nu-i așa? mi-a zis.
#
Christopher Abani este romancier, poet, eseist, scenarist şi dramaturg american de origine nigeriană. Face parte din noul val de scriitori care îşi doresc să transmită vorbitorilor de limba engleză un crâmpei din experienţele celor născuţi şi crescuţi în comunitatea africană. Este autorul unei colecţii impresionante de volume de poezie şi a publicat eseuri în reviste celebre precum The New York Times şi The Oprah Magazine. Abani şi-a început cariera de scriitor la 15 ani, cu nuvela „Masters of the Board”, un thriller care abordează situaţia politică de la acea vreme din Nigeria. Din cauza acestei nuvele a fost încarcerat, fiind suspectat că ar fi susţinut o organizaţie care milita pentru răsturnarea guvernului. De-a lungul carierei a fost închis de nenumărate ori pentru scrierile cu caracter politic, anti-guvern, iar mai apoi exilat în Marea Britanie. Ȋn urma stabilirii în Statele Unite ale Americii, cariera sa a înflorit.
#
Din flori
poem de Li-Young Lee
traducere & prezentare: Christiana Gabăr
Din flori se ivește
această pungă de hârtie cu piersici,
pe care le-am cumpărat de la băiatul
din intersecție, unde ne-am întors
ghidați de plăcuțe cu Piersici.
Din ramuri grele, din mână în mână
și din prietenoasa întovărășire din cutii
se revarsă nectar la margine de drum, piersicile
zemoase, pe care le mâncăm cu tot cu coaja prăfuită,
de acolo vine praful familiar al verii, de pe limbă.
O, să punem în noi ceea ce iubim,
să purtăm în noi o livadă, să mâncăm
nu doar coaja fructului, ci și umbra,
nu numai dulceața, ci și zilele, să simțim
rodul în mâini, să-l adorăm, apoi să mușcăm
din bucuria rotundă a piersicii.
Sunt zile în care trăim
de parcă moartea nu ar exista
undeva în apropiere, din fericire
în fericire în fericire, din aripă în aripă,
din floare în floare spre
imposibila floare, dulcea imposibila floare.
#
Li-Young Lee este un poet american de origine indoneziană, cunoscut pentru opera sa lirică și introspectivă, care explorează teme ca familia, identitatea, iubirea și spiritualitatea. Născut în 1957 în Jakarta, din părinți chinezi, familia sa a fugit de persecuția politică, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite în 1964. Volumele sale de poezie, inclusiv Rose (1986) și The City in Which I Love You (1990), sunt apreciate pentru profunzimea emoțională și imaginile vii. Poezia lui îmbină experiențele de imigrant cu narațiuni universale pline de sensibilitate.
#
Ceapa călătoare
poem de Naomi Shihab Nye
traducere & prezentare: Georgiana Mariana Calciu
„Se crede că ceapa este originară din India. În Egipt, era o plantă venerată, dar încă nu am reușit să aflu de ce.
Din Egipt, ceapa a ajuns în Grecia, apoi în Italia, de unde s-a răspândit în toată Europa.”
[Better Living Cookbook]
Când mă gândesc cât de departe a călătorit ceapa
doar ca să ajungă în tocana mea de azi, aș putea
să îngenunchez și să laud
toate micile miracole uitate,
foșnetul cojii crăpate de pe marginea chiuvetei,
straturile perlate în perfectă armonie,
modul în care cuțitul pătrunde în ceapă,
iar ceapa se desface pe tocător,
o istorie dezvăluită.
Și nu aș certa niciodată ceapa
pentru că provoacă lacrimi.
E bine când lacrimile curg
pentru ceva mic și dat uitării.
Uite cum stăm noi la masă și mâncăm,
comentând textura cărnii și mirodeniile,
dar niciodată și transparența cepei,
acum întreagă, acum tăiată,
sau tradiționala ei carieră onorabilă:
aceea de a dispărea
de dragul altora.
#
Naomi Shihab Nye este o poetă, eseistă și scriitoare palestiniano-americană născută în 1952, cunoscută pentru explorarea unor teme precum identitatea, apartenența și conexiunile interculturale. Opera sa reflectă o sensibilitate profundă față de detaliile vieții de zi cu zi, împletite cu influențe din moștenirea sa arabă și experiențele personale. Prin poezie, Nye îi invită pe cititori să contemple frumusețea ascunsă în lucrurile obișnuite și să aprecieze relațiile umane, construind punți între lumi aparent diferite. Poemul de mai jos face parte din volumul Words Under the Words: Selected Poems (1995).
#
La cules de mure
poem de Seamus Heaney
traducere & prezentare: Narcisa Bleau
La sfârșit de august, după ploi grele și soare
Timp de o săptămână întreagă, se coceau murele.
Mai întâi, era doar una, un ghemotoc purpuriu și lucios
Printre altele roșii, verzi, tari ca niște noduri.
O mâncai pe prima și avea pulpa dulce
Ca vinul îngroșat: era în ea sângele verii
Care îți lăsa pete pe limbă și chef
De cules. Apoi se înnegreau cele roșii și foamea aceea
Ne purta cu bidonașe de lapte, cutii de mazăre și borcane de gem
Pe unde ne zgâriau mărăcinii și iarba umedă ne albea ghetele.
Treceam pe lângă fânețe, lanuri de porumb și rânduri de cartofi
Și culegeam până când ni le umpleam pe toate,
Până când se acoperea fundul zăngănitor
Cu cele verzi, iar deasupra, boabele mari și negre sclipeau
Ca o grămadă de ochi. Ne usturau mâinile
De la spini, aveam palmele lipicioase ca Barbă Albastră.
Strângeam murele proaspete în grajd,
Dar când se umplea covata, găseam mucegai,
Cenușiu ca blana de șobolan, năpustit asupra prăzii noastre.
Și sucul mirosea urât. Odată culese,
Fructele fermentau, pulpa dulce devenea amară.
Îmi venea mereu să plâng. Nu era corect
Ca toate minunile astea de recipiente să miroasă a putregai.
Speram în fiecare an să reziste. Știam că nu se poate.
#
Seamus Heaney (1939-2013) este recunoscut drept unul dintre marii poeți ai secolului XX. Născut în Irlanda de Nord, este autorul a peste douăzeci de volume de poezie și critică literară. Ca traducător, este cunoscut mai ales pentru traducerea poemului Beowulf, care revitalizează textul original prin utilizarea limbii engleze moderne. A primit numeroase premii pentru contribuțiile sale literare, cel mai important fiind Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1995.
#
Nu mai avem mult de iubit
poem de Tennessee Williams
traducere & prezentare: Maria-Talida Izdrăilă
Nu mai avem mult de iubit.
Lumina nu rămâne.
Lucrurile fine sunt cele
pe care le punem deoparte.
Hainele aspre sunt cele
pe care le purtăm de obicei.
Te-am privit în liniște
cum te piepteni.
În această liniște intimă,
vagă și primitoare.
Aș fi putut, dar nu am îndrăznit
să te ating pe braț.
Aș putea, dar aleg să nu
străpung statornicia momentului.
(Chiar și cea mai slabă șoaptă
ar părea un țipăt strident.)
Așa trec și clipele, de parcă
ar vrea să mai stea.
Nu mai avem mult de iubit.
O noapte. O zi…
#
Tennessee Williams (1911–1983) a fost un dramaturg și poet american, recompensat de două ori cu Premiul Pulitzer pentru teatru. Opera sa, adesea autobiografică, abordează fragilitatea umană și conflictele identitare. Deși este cunoscut mai ales pentru piese de teatru ca Menajeria de sticlă (1944), Un tramvai numit dorință (1947) și Pisica pe acoperișul fierbinte (1955), Williams a fost și un poet prolific. Poezia sa reflectă aceeași intensitate lirică și profunzime emoțională ca piesele, explorând teme precum dorința, alienarea și trecerea timpului. Volume ca In the Winter of Cities (1956), din care face parte poemul de mai jos, îi scot în evidență talentul poetic, îmbinând imagini vii cu teme introspective și senzuale.
###
poeziile și materialele biografice au fost traduse de studente și masterande de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, cu îndrumarea traducătoarei Monica Manolachi