Rotting Christ satanizează măneciul

[fragmente din romanul Sânge satanic -III-]

de Cristina Nemerovschi (Morgothya)

E 5 dimineaţa, ceaţă, frig şi pustiu pe străzi. Ne întoarcem de la rockotecă, eu şi B. Am băut toată noaptea dar suntem treji, treji şi plictisiţi. Îmi e silă să merg din nou la el acasă, să o văd pe milf, să ne aducă papuci în hol ca să nu ne urcăm cu bocancii în pat, să ne întrebe ce vrem la micul dejun. Vreau să fiu undeva singur, dacă nu se poate să fiu doar eu, cel puţin să fim doar noi doi, dar atât. E singura fiinţă pe care aş putea-o suporta azi în jurul meu. Pe restul i-aş electrocuta, le-aş tăia gâtul cu un ciob, i-aş împinge sub roţile maşinilor. Fuck the world.

Fix în mijlocul acestor idei de o mizantropie extremă, B. propune: hai în pula mea în casa de vacanţa de la munte. Întreb dacă stă cineva acolo. Cine pula mea să stea, e pustie, doar că tre’ să luăm cheia de la mama. Zic: păi şi ne-o dă? Păi de ce pula mea nu ne-ar da-o, ne-o dă, şi ne dă şi bani, n-o ştii pe mama? O ştiu, dă-o-n morţii mă-sii. Păi vezi? Hai repede să vorbim cu ea.

Ideea e mişto. Mă şi văd stând vreo lună departe de Bucureşti, departe de jegul ăsta, de haosul ăsta, am stat o noapte întreagă în lmc şi m-am plictisit de moarte, am început la un moment dat să headbanguiesc da’ m-a luat ameţeala, lipsă de antrenament în pula mea, sau poate din cauză că n-am mâncat de două zile, morţii mă-sii, cine mai ştie. Simt că dacă mai rămân aici mă dezintegrez. Adu berea că leşin… la dracu’, nici berea nu mai ajută prea mult. Plămânii mei o iau razna tot mai mult pe zi ce trece, am reînceput să fumez şi scuip sânge de câteva ori pe zi. Nici de R. nu mai am chef, mi se pare mai proastă ca niciodată, mai feminină, mai matură, mai seacă. Ne întâlnim la bere şi îmi vorbeşte de mă-sa. De ce pula mea te-aş asculta vorbindu-mi de mă-ta? Am şi eu mamă. Nu vorbesc de ea niciodată. Nu vorbesc de job. Nu vorbesc de toţi tâmpiţii. E atât de greu să mă faci dacă nu să te iubesc, cel puţin să nu te dispreţuiesc?

N-o mai suport. B. mă întreabă dacă nu vreau s-o chemăm şi pe ea. No fucking way, zic. B. e ok. Nu vorbeşte toate inepţiile, în general vorbeşte foarte puţin, râde mult şi bea aproape la fel de mult ca mine. E aproape perfect. O să devin un nenorocit de poponar dar asta e, mi se rupe.

Îl întreb unde e mai exact casa de vacanţă. Lângă Cheia zice, la Măneciu Pamînteni. Marfă zic, da’ cu ce ajungem? A, păi pula mea, habar n-am, că eu cu mama mergeam cu maşina. Zice că poate vorbi cu milf să ne ducă până acolo, eu nici nu vreau să aud. Facem autostopul, hotărăsc. E de acord. E foarte entuziasmat. Îmi place mult de el, cred ca mi-am dorit dintotdeauna un frate mai mic. Care să-mi semene, evident. B. îmi seamană. A început tot mai mult să-mi semene şi fizic. Ne îmbrăcăm aproape identic. Fumează marlboro roşu, ca mine. Bea timişoreana. Umblă cu şireturile nelegate la bocanci. Îşi pune un lanţ mai lung şi unul mai scurt. Şi-a tras gaură în sprânceana stângă. Poartă două pentagrame, două capete de mort şi o capră la gât.

Ajungem la el. Sunăm vreun sfert de oră. Ce bou sunt, trebuia să luăm o bere la pet cât aşteptăm pe milf să ne deschidă, zic. Nu fii porc cu mama, zice B. Acuşica vine, probabil se îmbracă cu ceva decent. Decent în pula mea, de parcă nu i-am fi văzut amândoi pizda. Da, da’ se gândeşte şi ea că poate suntem cu vreo fată. Asta aşa e, zic. Milf nu-i lesbi. Apare milf. Intrăm. Milf ne întinde două perechi de papuci. Ca de fiecare dată. B. îi zice că nu rămânem să dormim, că vrem să plecăm la casa de vacanţă. Îi cere cheia. Milf zice că nu ştie unde e cheia. Îmi vine s-o iau la palme, hai fă, gândeşte, hai că poţi. Zice că să mergem acolo direct şi să spargem uşa. Că nu-i problemă, că vecinii îl cunosc pe B. Cât pe ce să plecăm, pula mea, spargem uşa, vedem noi, când apare femeia în casă, aia de face curat, şi zice că ştie ea unde e cheia. O aduce în două minute. Luăm cheia, B. îi cere bani mă-sii. Milf îl întreabă cât vrea să stea. Până ne plictisim, zice el. Îi dă. Plecăm.

Ieşim la făcut autostopu’ da’ ne dăm seama că e prea devreme. Luăm trei beri la 2 litri, să avem pe drum. Ne aşezăm pe o bordură şi începem să bem. Maşini nu prea trec. Se mai ridică B. din când în când şi face în doru’ lelii cu mâna, în timp ce bea o gură de bere. Pe la 6 jumate opreşte o blondă cu o imensitate de maşină albă. Începem să râdem, de blondă, de maşină. B. o întreabă de ce a oprit.

“Păi făceai un semn cu mâna. Am crezut că s-a întâmplat ceva, vreun accident”, zice.

E proastă vai mama ei. Îi spunem că vrem să ajungem la Măneciu.

“Păi cum, şi vă urcaţi aşa, în orice maşină care opreşte?!”, zice.

Aoleu ce proastă e. Îi fac semn lui B. s-o lăsam în pace, dar B. are chef de caterincă, s-a ameţit. Îi zice că da, nu ne e frică, ce putem să păţim. Blonda zice că poate ne fură cineva bunurile. Noi râdem ca demenţii. O întreabă unde merge, la Sinaia merge. O întreb şi eu dacă nu vrea să ne ia până în Ploieşti. Zice că da, sigur, dacă vrem.

Ne urcăm. În spate blonda are nişte cârpe, zice că sunt rochii luate de la curăţat, dacă putem să nu le şifonăm. Mă urc lângă ele, B. nu mai are loc, blonda îl invită să stea în faţă, B. se intimidează, până la urmă mă înghesuie şi se bagă în spate, nu înainte de a pune picioarele pline de noroi pe spătarul scaunului blondei. Din greşeală, îi mototolim cârpele. Eh, oricum, ce mai contează, dă-o dracu’ de proastă.

Pornim. Blonda dă drumu’ la muzică, e hi-q. Să-mi bag pula, zic, lasă bre, o fi la radio, zice B. Blonda începe să cânte. Are o voce piţigăiată rău. Eu propun să ne dăm jos, luăm altă maşină, în pula mea. B. zice că nu vrea, las’ că acu’ ajungem, na, ţine mp3 playeru’, bagă nişte satane. Bag Rotting Christ. Constat că numai Rotting Christ am pe mp3 player, îl întreb dacă are ceva muzică la ţară. Zice că n-are, e calculatorul adus de o vară a lui, manelistă. Zice că n-are nici net, îmi bag pula zic.

B., fără căşti, îşi dă seama că a început a doua piesă hi-q. O întreabă pe blondă dacă e cumva casetă.

“Da, e noul album hi-q”, zice, foarte încântată. “Nu-i tare?”

B. o întreabă dacă n-are şi altă muzică. Ba da, are. Andreea Bălan, Blondy şi o compilaţie cu hiturile verii. Aoleu, urlă B. Mă sperii şi scot căştile.

“Ce-ai bă, a greşit drumu’?!”

B. zice că n-a greşit drumul, îmi face un semn cum că “nici mult nu mai are” şi îmi arată la urechi. Mi se face milă şi-i dau şi lui una din căşti. Măcar o ureche să fie cruţată. Cum stăm noi aşa, ureche-n ureche, desfacem berea, mai dăm o duşcă… Zbang!!! Berea ne sare din mână, sticla cade şi bancheta blondei se umple de timişoreana la 2 litri. Înjurăm blonda de mamă, ne-a prăpădit berea.

“Da’ ce s-a întâmplat?”, întreabă B.

“Un câine!!! Vai, săracu’, cred că l-am lovit!”, se lamentează. Se dă jos. Îi zic lu’ B., îmi bag pula în ea de manelistă care ascultă hi-q, dacă a călcat câinele îi fut una în moacă. Stai bre liniştit că nu era niciun câine, n-am văzut eu? În plus, auzi tu vreun chelălăit? Blonda se întoarce.

“Vai, ce bine, n-a fost câine, a fost o pungă! Vai cât am putut să mă sperii!”, zice.

“Da’ oare ce miroase aşa în maşină? Vouă vă miroase? Parcă a spirt!”. Noi râdem înfundat. B. îmi zice la ureche: “Pula mea, asta n-o fi băut niciodată bere? Auzi, spirt!”. A băut zic, da’ din aia cu lămâie. Să ştii, zice B.

Pornim. Mai e până la Ploieşti, pula mea, cine ştie ce se mai întâmplă. Bag Rotting Christu’ din nou în ureche. Nu apuc să ascult o piesa întreagă pentru că…

“Vaiiiiiiiiiiiiii! Am luat amendă!!! Nu se poate! Am luat şi la dus!”, se lălăie blonda după ce trece de un radar care îi face poză. Nu scot casca din ureche, mi-e lene. Îi fac semn lu’ B., fii şi tu amabil, zi-i ceva. Mare prostie fac, B. îi propune să ne dăm jos să bem o cafea. Blonda e foarte încântată, mai merge vreo doi kilometri şi opreşte la un fast-food pe care scrie nonstop. Eu nu pricep ce se întâmplă, iar am oprit în pula mea, B. îmi face semne obscene că să futem blonda, sau ceva cu o lipeală, nu înţeleg nimic. Ne dăm jos.

Abia acum observ cum e îmbrăcată blonda. Mă apucă din nou râsul. Poartă o rochie scurtă cu model de leopard, haină albă de blană scurtă, colanţi mov, ghetuţe cu toc cui şi are ceva lucios, un fel de pietricele, lipit pe gheare. Intră în fast-food. B. zice că vrea să-i dea muie. Zic, frate, cum să dai muie la o penalitate din asta, las’ că găsim noi o curvă mai normală în Măneciu, dacă ţii neapărat. Zice că bine. Intrăm şi noi în fast-food. Cerem două beri, ne punem la masă cu blonda.

“Vai, dar voi beţi bere dimineaţa?!”, se scandalizează.

“Păi încă nu-i dimineaţă, e noapte”, îi zic.

Ne priveşte neîncrezătoare. Îşi toarnă zahăr în cafea. Ce pizdă tristă, mă gândesc. Încep să vorbesc cu B., d-ale noastre. Blonda ne priveşte un pic speriată. Îşi termină repede cafeaua. Noi n-am terminat berile, vrem să ne fofilăm cu sticlele, ne vede însă blonda şi face:

“Aoleu, da’ nu puteţi ieşi cu sticlele, nu cred că se poate!”. O aud barmanii şi se uită urât la noi. Dăm berile pe gât şi le lăsăm sticlele. Înjurăm blonda de morţii mă-sii. Nici B. nu mai vrea să-i dea muie.

Ne întreabă unde să ne lase în Ploieşti, că ea are treabă în centru. Aoleu, cât mai e până-n Ploieşti, mai face petarda asta sigur ceva pe drum… Pula mea, zice B., dacă ne oftică, ori o omorâm, ori îi dăm muie, ori ambele. Aha, deci tot nu i-a trecut. Ce înseamnă să ai 15 ani, mă gândesc.

Autostrada arată bengos, e ca în David Lynch, pare că nici n-ar fi în românia, totul e aşa dark, chiar goth, copacii sunt desfrunziţi, nu-i nici ţipenie de om şi cerul se crapă uşor de ziuă. E ceaţă.

Ascultăm în continuare rotting christ şi ne ia puţin somnul. Ne luăm de mână. Are mâna micuţă şi rece, cu inele pe fiecare deget, în afară de alea mari. Îi bag mâna în buzunarul de la geacă. Mă pupă pe obraz. Blonda prinde gestul în oglindă şi ne zâmbeşte înduioşată. Crede că suntem fraţi. Într-un fel e mişto, mă gândesc, nu se crizează că merge în maşină cu doi satanişti semibeţi, care i-au vărsat “spirtul” pe banchetă şi i-au umplut maşina de noroi. Sau poate nu ştie ce-s ăia satanişti. Când să mă ia şi pe mine somnul, căldurică, berică, blecăraie, zbang! Gabori.

Cred că aţipisem puţin că am ratat momentul în care blonda a fost oprită. M-am trezit fix cu lanterna gaborului în ochi. O întreabă pe blondă dacă a consumat alcool.

Blonda săraca zice că nu, gaborul insistă, spune că maşina miroase a vodcă. Alt bou, mă gândesc. E bere bre, ce pula mea aveţi. Nu zic nimic. B. e palid rău de tot, mă gândesc ce dracu’ are. Gaborul îi explică blondei că a oprit-o pentru că are farurile din spate stinse. Blonda zice că ştie că sunt stinse, sunt stricate, aşa a cumpărat maşina. Păi bine, întreabă gaborul, şi dumneavoastră conduceţi cu farurile aşa stinse? Nu v-aţi gândit să le reparaţi? Da’ ce-are, zice blonda, că doar le am pe alea din faţă aprinse, de ce le-aş ţine pe toate? Gaborul râde, îi dă amendă şi pleacă. Blonda e disperată, a doua amendă în dimineaţa asta.

Pornim din nou. Noroc cu gaborul, blondei i-a trecut cheful de hi-q. Oprim şi noi muzica, să nu se ducă bateria la mp3-player. Blonda zice că musai să mai oprim, e stresată şi îi tre’ ţigări. Oprim. Blonda îşi ia un pachet de slims mentolate. B. zice că s-a pişat pe el când a văzut gaborul, are juma’ de kil de iarbă în rucsac. Îl întreb dacă l-a avut şi-n lmc, şi dacă da, de ce n-am fumat azi-noapte, zice că nu, l-a luat de acasă. Pula mea. Pornim din nou.

Mai sunt câţiva kilometri pân’ la ploieşti, s-a luminat, avem şi bere pe săturate, e bine. Îl iau din nou de mână. Zice că i s-a sculat. De la blondă, zic? Nu ştie, cică. Las’ că-i bine, zic, îţi trece.

Cu puţin înainte de intrarea în Ploieşti, blonda zice că-i e foame, vrea un sandviş. O înjurăm de mamă. Opreşte lângă un fast-food. Ne întreabă dacă nu venim şi noi. Nu vrem. Rămânem în maşină. Lui B. i se năzare să facă un joint. Îi zic să mai aştepte, zice că nu mai poate, îi e poftă. Asta e, dau să-l ajut. Ţin foiţa, pune iarba, scoate şi nişte tutun dintr-o ţigară, o amestecă, lipeşte foiţa, aprinde ţigara, nu vede bine şi dă foc la banchetă. Dau cu bocancul şi stingem bancheta, nu rămâne decât o găurică minusculă şi puţin ars în jurul ei, n-o să vadă blonda. Se întoarce.

Pornim. Întreabă ce ţigări fumăm, miros ciudat. Îi zicem că sunt ţigări de foi. Vrea şi ea. Asta e, ne-am căcat pe noi, se gândeşte B., o opresc gaborii pe distrusă drogată şi ne prind. Îi zic că-i dăm, da’ mai încolo. Nu zice nimic, dă drumu’ la radio, e un jeg cu housăreală. Pula mea.

Ajungem la intrarea în Ploieşti, văd benzinăria, da’ nu înţeleg de ce blonda o ia pe centură şi nu prin oraş, că zicea că are treabă în Ploieşti. O întreb. Începe să se vaite că a greşit şi nu are unde să întoarcă. B. râde, îi zice să ne ducă până în Măneciu, să vină pe la noi la un suc şi întoarce după aia. Spre disperarea mea, blonda stă şi cugetă asupra ideii. Un gând salvator mă loveşte, îi zic că nu avem geamuri şi tavan la casă, e în construcţii. Blonda reuşeşte în final să întoarcă. Răsuflăm toţi 3 uşuraţi, chiar şi B.

Ne lasă în centru. Îi mulţumesc, mă dau jos. Agăţ din greşeală rochiile, le trântesc pe jos într-o băltoacă. Le ridic şi le pun la loc pe banchetă, blonda nu observă. B. mai rămâne în maşină. Află ca o cheamă mihaela. Îi ia numărul de telefon. Îi lasă id-ul de mess, adică ceva de genu’ the_saddest_pervert_demon_in_your_fucking_ nightmares _that_you_crave_for . Pula mea, clar l-a reţinut blonda.

Îl întreb de ce i-a luat numărul de telefon.

“Să fie. Poate îi dau muie”, zice.

[…]

Trece un camion pe lângă noi, gata să ne calce. Îi arătăm muie, înjurăm. O babă iese la poartă şi se oripilează când ne vede. Avem bocanci new rock. O raţă se ţine după noi, B. zice că să-i dăm bere. Nu-i dăm. Obosim. Facem popas. B. mă întreabă de R., zice că trebuia s-o luăm şi pe ea, R. e o gagică marfă. Îi zic că m-am plictisit de ea. Zice că n-ar trebui, R. e marfă. Nu ştiu ce mă apucă, îi spun de D. Zice că sunt un bou. Că o să afle sor-sa. Că o să o pierd pe R. În plus, aia mică e o dobitoacă, e proastă şi urâtă pe deasupra. Poate că are dreptate. Nu ştiu. Momentan nu-mi vine figura lui D. în minte, dacă nu pot să mi-o imaginez poate că e, într-adevăr, urâtă. Pe R. pot să mi-o imaginez oricând, dar trăsăturile ei se schimbă în funcţie de sentimentele mele faţă de ea. Mă întreabă dacă o iubesc pe D., îi zic că nu, adică o iubesc pentru că e sor-sa lui R. Nu trebuia s-o fuţi, zice. Poate că nu. Bem bere. B. zice că s-a ameţit de la iarbă. Nu se vede, zic. A plecat raţa. Mai bine, zice B., ăştia cu camioanele nu vezi cum merg, călcau raţa.

Mergem în continuare pe jos, mă dor picioarele. B. zice că mai bine ne încălţam în tenişi. Iese altă babă la poartă şi ne dă bună-ziua. Îi dăm şi noi. Vrea să ne vândă struguri. Eu aş mânca struguri, dar B. zice că e aiurea, nu merg cu bere. Îi zic că îi mănânc doar eu, ce-i pasă. Ne certăm. Că sunt bulangiu că nu vreau să-i dau şi lui struguri. Zic, păi n-ai zis că tu nu vrei? Zice că ori mâncăm amândoi, ori niciunul. Baba se satură să ne asculte şi intră în casă. Rămânem fără struguri. Îi zic lui B. că se poartă ca o pizdă. Zice că da, parcă mă şi pricep eu. Îl întreb ce vrea să spună. Zice că dacă-aş fi bărbat adevărat n-aş fute în budă dobitoace de 14 ani. Îi spun să se ducă dracu’, nu-i treaba lui pe cine fut eu. Îi zic că e un bou, el vrea să dea muie la maneliste. Îmi zice că avea impresia că avem o relaţie. Da, am avut, s-a terminat acum două minute. Mă îmbrânceşte, mă împiedic de-un şanţ, cad şi îmi scrântesc glezna. Vrea să-şi ceară scuze, da’ nu mai apucă. Mă ridic şi-i trag un pumn în obraz. O iau înaintea lui, deşi mă doare glezna. Îi smulg berea din mână. Îşi aprinde un joint.

Până la măneciu nu mai schimbăm niciun cuvânt.

[…]

Baba bea cola şi începe să vorbească de isus, că a oprit cică ploile la fix, când să vină inundaţia să salte casele oamenilor. Mă uit încă o dată după cuţite, constat că nu prea sunt ascuţite. Mă minunez cât de norocoasă e baba, ne-a prins relativ treji, altfel ajungeam mâine pe prima pagină în cancan. Ba poate că B. i-ar fi dat şi muie, şi astfel am fi ajuns violatori de babe. Who knows. Jesus knows, ar zice baba dacă ar şti engleză.

Vorbeşte ea ce vorbeşte, bea sucu’ şi… finally, se ridică: “Mă duc şi eu mamă în treburili mele, vă lasă mama singuri, uite-aici ţineţi mamă o iconiţă să vă apere domnu’ că lumea astăzi tare mai e rea… Mă duc şi eu mamă, aoleu ce mă dor şalili, nu vrei mamă să mă duci până la poartă, mulţumesc mamă, să-ţi dea domnu’ sănătate mamă, ce să-i faci bătrâneţili astea”…

Ce să-i faci. Baba pleacă cu B., eu urc în mansardă şi bag rotting christu’ la boxe, lemnu’ trepidează, super marfă. Îmi dau seama că o să învăţ toate albumele pe de rost, de fapt oricum le ştiam, acu’ o să le visez. Se întoarce B., zice că să ne mai uităm la film, eu n-am niciun chef, mi-a trecut, m-a ofticat baba, mereu mă oftică ăştia cu dumnezeu, dacă o întrebi de ce crede, habar n-are să-ţi spună. B. caută un film porno printre cd-urile manelistei. Mă gândesc că am întâlnit într-o singură zi mai mulţi manelişti decât în tot anul, ce să-i faci, vorba babei, aşa e când eşti pe drum. Încep să râd, B. mă întreabă ce am, nu-i spun. Mă enervează, e un idiot. Mai are şi tupeu să-şi imagineze că el şi R…

Bătăi din nou în uşă. Zic, mamă, de astă dată poa’ să fie şi popa satului, tot îmi bag pula în el şi nu-l primesc. Mă duc, deschid. E un popă.

Mă apucă râsul, nu mai pot, mă ţin cu mâinile de burtă, mă duc şi-mi desfac o bere. Zice că a venit să sfinţească casa, că a trecut mult timp şi nu l-a primit nimeni cu botezu’. Îi zic că nu acum, mai bine mâine. Popa nu se sinchiseşte, intră cu tupeu, se opreşte în living şi începe să cădelniţeze. De sus urlă rotting christ, after dark I feel, eu mă prăpădesc de râs. Popa se sperie. Mă întreabă dacă mai locuieşte cineva în casă şi de ce ascultăm aşa ceva. Vine şi B. din mansardă, îl vede pe popă, începe să râdă isteric. Ne amintim că am făcut mişto pe drum că în ziare la orice se adaugă atributul “porno”, profa porno, mamaia porno, capra porno. Zice B., “Ptiu, ia uite: popa porno!”. Popa nu e deranjat de apelativ, sau poate nu aude, încearcă să ne explice că muzica rock e de la satan, noi zicem că ştim dar nu ne deranjează. Zice că foarte rău facem, o să ne dăm seama mai târziu. Mai cădelniţează el ce mai cădelniţează, B. e ofticat, vrea să-i dea cu ceva în cap, eu îi zic că dă-l în pula mea, lasă că după ce pleacă fumăm iarbă şi agăţăm pentagrame peste tot, reparăm casa, B. tot e ofticat da’ se calmează. Popa termină. Îşi strânge căcaturile şi se uită la noi. Eu îl întreb dacă mai vrea ceva. Ne priveşte mirat, începe să se enerveze. Zice că trebuie să dăm şi noi ceva că ni l-a adus pe dumnezeu în casă. Îl întreb dacă vrea bere, îşi face cruce. B., din capul scărilor, urlă:

“Da’ du-te bre în pula mea de aici, după ce că ne-ai afumat cu jegul ăla de tămâie, vrei să-ţi mai dăm şi bani??? Noi suntem satanişti, bre, mai bine pleacă cât mai poţi! Şi-aşa n-avem bani, acu’ o să-i mai dăm şi la popii porno, în pula mea!!!”

Popa se gândeşte că nu e rost de mălai pe aici şi dă să se care. Boscorodeşte el ceva acolo şi deschide uşa de la intrare. În prag… o vacă. Vaca îl vede pe popă, e luată prin suprindere probabil, şi începe să facă muuuuu. Popa dă să ocolească vaca, vaca îi ţine calea şi continuă să mugă. Popa ridică crucea spre coarnele vacii, poate crede că a venit cu noi şi e satanistă. Începe s-o descânte în legea lui. Eu văd toată faza, sunt terminat de râs, începe să mi se scoale. E genială toată chestia, merită filmată. Pe vacă o doare în cur de cruce, începe să se balege pe scări. Popa reuşeşte în sfârşit să ocolească vaca, iese bodogănind pe poartă, e îmbufnat, o babă de vizavi îi strigă sărumâna părinte, popa nu răspunde, zici că fuge de dracu’, vaca intră în hol. B. vede vaca şi începe să urle: “Breee! Iote vaca porno!”.

#
alte fragmente din acest roman pot fi citite în EgoPHobia #22 & EgoPHobia #24