ziua facerii

[varianta II]

de Vintilă Ivănceanu
traducere din limba germană de Roxana Ilie

 

 

se crăpase de ziuă

linie cerc gaze şi sunet

sfărâmate

printr-o piele stacojie

soseau stelele cu şapte colţuri

oase care se scurg

în care n-a crezut nimeni până astăzi

şi pe care n-a vomitat încă nimeni

 

mahúra şedea pe piciorul stâng

şi îşi istorisea părosul adevăr

sieşi

complet singur

mahúra vorbeşte

eu nu ştiu nimic

de H2O

de râuri şi curgeri

de guri de peşti

care vorbesc

precum somoni evisceraţi

despre doliul după propria axă ruginită

nu ştiu nimic

despre ciocuri care ciripesc

despre funduri

care vibrează şi vibrează

despre nimicuri

nu ştiu nimic dar chiar nimic

despre părul blond

de pe perne

şi chiar nimic

şi nu voi avea niciodată habar

despre o conştiinţă încărcată

 

de aceea-i mahúra atât de pur

ca a fi fără a fi

de aceea-i mahúra atât de blând

precum iepurele din jobenul magic

 

de aceea-i mahúra atât de amabil şi trufaş

precum larvele în grăsime

 

şi în acea clipă simţi mahúra

o penetrare puternică

în vaginul pubescent

şi auzi o convorbire alături de un glas

un glas atât de deprins cu ordinele

încât mahúra fu nevoit să îi

urmeze dispoziţiile cu sfinţenie

 

astfel grăi vocea

mahúra tu eşti supra-eul meu

şi ca atare

trebuie să te devorezi pe tine însuţi

 

fără să râzi

fără să suferi

o vei secreta apoi

chiar pe Domnia Ta

 

gazos lichid solid ca întotdeauna

vei elimina în curând iarăşi

fără să simţi

şi fără a putea înţelege măcar

 

 

tu te preschimbi în furtună

în aer

în pasăre

în argilă pe pământ

vânt pârţ plantă şi turmă de capre

în lungime şi lăţime

devii roată şi foc

craniu cu degete de picioare

devii monstru marin

dragon cavaler al raţiunii şi prinţ moştenitor

calendar vei deveni

vei fi mentă

iar apoi

vei fi johann sebastian bach

 

astfel grăi vocea

desluşit şi limpede

iar mahúra o auzi

până în adâncul fiinţei sale

şi mahúra îi sărută

urmele

în pustiul învăluit în linişte

 

mahúra se devoră de îndată

se secretă pe sine

şi iarăşi se descotorosi mahúra

de şoarecele monadic

care prin poruncita autoîmperechere

dădu naştere îndată şi încă o dată rasei umane

 

întâi unei femei fără pântec

apoi unui bărbat fără mădular

şi totuşi într-un fericit final în mod cert înţepenit

unui hermafrodit

 

bărbatul se numea oxolot

femeia era madame pâine cu unt

 

şi după toate calările

născu pâine cu unt

din picioare

bebeluşul ierusalim

şi cel de-al doilea copil

îi urmă lui ierusalim pe gură îndată

şi îi promise fiecărui idiot

câte-n lună şi-n stele

iar cel de-al doilea bebeluş se numi

vladimir antonovič cernobâl

şi se întări numaidecât

cu exerciţii de înot

din dunărea albastră

până în mlăştinosul nil

iar ambele

dunărea şi nilul

îi fură înmânate

de către mahúra

mamei naturi

 

mai exact mahúra tuşi

cel mai probabil afectat

de o bronşită

foarte puternic

şi astfel luă naştere stratosfera ca schelet al norilor

acolo

la înălţime în aerul înmiresmat

unde domnea xaxopetl

ca hoţ de stele şi puternic ticălos

 

paah

nesătul era mahúra

 

în propria pornire potentă de a crea

şi astfel făcu mahúra

cerbul bamby celulele stem

algele

 

mahúra făcu obiecte argintii

făcu fluturi portocalii

 

şi chiar la sfârşitul zilei

în bine-meritata seară a încheierii lucrului

într-adevăr în cele din urmă

făcu mahúra

sărutul mult prea dulce al morţii
 

#

Vintilă Ivănceanu (n. 26 decembrie 1940, Bucureşti) a făcut parte împreună cu Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag şi Virgil Mazilescu din grupul oniric, în cadrul căruia s-a remarcat prin stilul său nonconformist, deschis şi plin de umor, dar şi prin scrierile sale în care a reuşit să surprindă prin imaginile inedite. În 1970 a plecat în Austria unde împreună cu soţia sa, lingvistul Heidi Dumreicher, s-a implicat pe scena literaturii înfiinţând Editura Rhombus şi continuând să scrie proză, poezie, teatru şi eseuri, cea mai mare parte a acestor producţii literare rămânând inaccesibile necunoscătorilor de limbă germană. Acolo s-a remarcat şi şi-a consolidat statutul de scriitor devenind reprezentant al postmodernismului vienez. Vintilă Ivănceanu a murit pe 7 septembrie 2008 în Maroc. În limba română a scris Cinste specială (poezie, 1967), Versuri (1969), Vulcaloborgul şi frumoasa Beleponjă (poezie, 1969), Până la dispariţie (roman, 1968), Nemaipomenitele păţanii ale lui Milorad de Bouteille (proză, 1970). În limba germană, cele mai cunoscute sunt: Bestiarium mit 13 Zeichnungen von Peter Coy (poezie, 1973), Begra (poezie,2000), Mahúra oder die Weltschöpfung in fünf Tagen (poezie, 2002), aus (proza, 1971), Zerokörper – Der abgeschaffte Mensch (eseu, 1997). Poemele traduse aici fac parte din antologia Ausgewählte Gedichte (trad. Poeme alese) propusă chiar de el şi care a apărut în anul 2005 la Editura Passagen din Austria.
 
Traducerea poemului următor este rezultatul colaborării în cadrul “Cercului de traductologie Aius”, susţinut de Editura Aius, Revista „Mozaicul” şi Universitatea din Craiova, dintre mai mulţi tineri traducători: Roxana Ilie, Anca Şerban, Alida Benea, Mădălina Dăscălescu, Simona Cicoare, Roxana Neacşu şi Daniela Micu (coordonator).

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #34 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.