e-revista EgoPHobia
Intră în salon, unde era linişte în concentraţie prea mare. Închise uşa şi nu mai trebui să separe oarecum două lumi practic lipite una de alta prin tăblia ei. În închidere, uşa scârţâi insesizabil şi apoi îi sigilă complet lumea. Numai linia pragului o mai conecta într-un fel de lumea ei. Dar ea era departe […]
Poate că şi aţipise puţin după ce se puse în pat. Tot ce ştia e că se trezi brusc, cu gâtul iniţiind un cerc vertebral la marginea de sub ceafă a pernei şi că de aceea se şi simţea înţepenit. Căzuse într-un somn abrupt din care numai durerea îl scosese. Se ridică din pat, dar […]
Atent la alte şi alte lucruri, ieşi din salon fără să mai închidă uşa atât de sever în urma lui. Ea îi dispăruse din minte şi totuşi se ducea hotărât să ia cina în cantină. Avea de străbătut acelaşi număr de holuri şi aceleaşi holuri, fără excepţie, şi niciunul dintre ele nu se schimbase între […]
Cu totul altfel ajunse deci la uşa cantinei, pe care nu o deschise exact cum închise uşa propriului salon. Lăsă de această dată cele două lumi ale lor, pe care uşa de la salon părea să le delimiteze într-un fel chiar în două, şi intră în cantină aproape fără să se atingă de uşa ei, […]
Mâine plec din spital, îi spuse el fără să mai aştepte să o salute întâi. Deja? Ea îl întrebă ca şi cum nu ar fi ştiut de la început că într-o zi va veni şi ziua de mâine. Sunt externabil, îi răspunse el pe un ton oficial de parcă s-ar fi aflat nu în faţa […]
Lui îi fusese cu adevărat foame şi mâncă tot ce ea îi dădu, cu toate că ziua abia îşi mai abţinea încă o noapte. Probabil că nu mai dura mult până când cina pe care el ar fi trebuit să o ia la cină se va identifica cu micul dejun, pe care el nu l-a […]
Nici chiar ziua externabilităţii sale nu putea să aibă două cine. O luase deja pe cea matinală când încă noaptea nu intrase cu totul în zi şi probabil că i-ar fi imposibil să o servească şi pe cea de seară oricât de foame i s-ar face. Ea îl hrănise foarte bine şi era mai mult […]
Nu dormi mult şi cât a dormit se gândi întruna cum ar putea să îmbunătăţească dezastrul de la cină. Mai mult ca niciodată era în somnul său de dimineaţă convins că totul fusese catastrofal impermeabil la perfecţiune dacă sentimentele ei, cât şi ale lui, recunoscu el când ieşi în periferiile somnului, au putut să îl […]
Se scurseră chiar multe zile în noapte şi chiar multe nopţi se uscară în zi până când el reuşi să o vadă din nou. Nu mai era de foarte curând în spital şi cerul său organic se plafonase întru totul de când nicio stea verde nu îl mai lumina sau palpita deloc. În schimb totul […]
Să mă asculţi şi să nu mă întrerupi. Sunt multe de spus şi ordinea în care trebuie să le spun nu îmi este încă foarte clară în minte fiindcă niciodată nu le-am spus până în acest moment chiar pe toate şi, dacă mă întrerupi fie şi numai o dată, totul se va prăbuşi în nerăbdarea […]