e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Ioana Cătălina Dorojan Ploaia cădea necontenit peste pământul păcuriu. Ropotul violent îmi răsuna în urechi ca un ecou pierdut în mrejele trecutului. Mă străduiam să respir însă nu reuşeam decât să înghit un aer jilav, rece, sărat şi mult prea sufocant. O durere cruntă îmi despica fruntea în timp ce îmi înfigeam unghiile […]
(egoZaur) de Sorin-Mihai Grad Am renunțat la multe dintre obiectele care au fost cândva importante pentru mine, uneori chiar fără să-mi dau seama. Colecțiile mele de ziare de sport pentru care lăsam uneori bacșiș vânzătoarelor și pentru care am ajuns chiar să pichetez chioșcurile de presă la ora la care venea mașina cu marfă […]
(cronica nihilistei) de Cristina Nemerovschi (Morgothya) Nu-mi plac prea mult artiștii care se izolează total, programatic, de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Cu un aer autosuficient, care vrea să spună că nimic din ce se petrece în lumea în care s-au nimerit să trăiască nu merită efortul unei reflecții. Firește, această […]
de Teodora Matei În acest început de toamnă, am achiziţionat de pe Elefant.ro cele două volume disponibile din seria „Dublu Tăiş”, o apariţie recentă conţinând scrieri fantastice semnate de autori români (Oliviu Crâznic, Ciprian Mitoceanu şi Cătălina Fometici), care urmează să continue, după spusele autorilor, cu mai multe volume. Nu mi-a părut deloc rău […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Într-o ţară în care lipsesc pansamentele din unele spitale de stat – invitându-i pe pacienţi la clinica privată – şi în care se investesc milioane de euro pe frunze turistice, nimic nu pare mai interesant decât un război între cei care se auto-proclamă iubitorii maidanezilor şi oamenii fără suflet care […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu [1] Neo-Noir & postmodernism Richard Martin face distincția între două tradiții de tip neo-noir: cea de tip șablon (noir redivivus), încărcată de formule, interesată de modelele narative populare ce s-au manifestat temporar (sfârșitul anilor 50, începutul anilor 60) pe marile ecrane și în forme de artă conexe, […]
de Claudia Ene Există o legendă urbană despre un pitic ce iubea apa. Iubea să facă baie, iubea înotul, îi admira de la distanţă pe cei care se pricepeau atât de bine să pescuiască mormoloci. Despre mărimea piticului nu există referinţe exacte, ci doar repere – era îndeajuns de mic ca să facă […]
[Cloaked In Fur (de T.F. Walsh), Şerpoaica (de Karina M. Vlad) şi Dispensarul SF (de Florentin Haidamac)] (ghidul cititorului de fantastic) de Oliviu Crâznic Un an anost, în mod surprinzător, 2013, în ceea ce priveşte volumele publicate de autori români, cel puţin până în momentul în care scriu aceste rânduri. Dacă exceptăm Colecţia de […]
[Ion Buzu, 3 ml de Konfidor, Casa de Pariuri Literare, 2013] de Cristina Nemerovschi “Oamenii mei îmi vor folosi corpul pentru a arunca în aer clădirile/în care cu toții ne‑am văzut anii împușcați în cap.” [Fitile în oasele mele] L-am citit pentru prima dată pe Ion Buzu chiar în revista EgoPHobia. La 18 ani, […]
(cronica nihilistei) de Cristina Nemerovschi (Morgothya) Spuneam în urmă cu ceva timp, într-un interviu, că România e probabil cel mai groaznic loc în care să-ți desfășori creația artistică. Lucrurile nu s-au schimbat deloc în bine de atunci. Ba aș spune chiar că situația artistului român se înrăutățește văzând cu ochii.