e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
(egoRainbow) traducere & prezentare: Monica Manolachi Jean Binta Breeze (1956-2021) este o scriitoare, dramaturgă și actriță născută într-un sat din Jamaica, prima femeie care a scris și pus în scenă poezie pe ritm de reggae (dub poetry). În 1986, a fost invitată să susțină spectacole și lecturi publice în Londra. De atunci a desfășurat mai […]
(pricinaşul de serviciu) de Radu-Ilarion Munteanu Mărginindu-ne la ceea ce am putea numi lumea euroatlantică (deja în amestecul actual ar fi mult spus civilizaţia)*, avem de-a face cu câteva structuri constituţionale la vârful statelor. O relativ mai mare diversitate în bătrâna Europă, pe baza propriei istorii. Pe bicontinentul American, tot pe baza istoriei sale coloniale, […]
[G. P. Ermin, Evanghelia după Crist 2.0, Crux, 2021] #traiestefantastic de Andreea Sterea Înțelegerea dintre mine și religie (în toate manifestările ei) este una simplă: atâta timp cât ne vedem fiecare de treburile ei și nu ne deranjăm reciproc, totul e în regulă. Puține alte lucruri pe lume mă pot interesa mai puțin ca asta. […]
de Ștefan Bolea [Lacul lui Eminescu, Ipotești]
1. Poezia Ars Poetica Cine mi-a văzut fața a orbit și s-a pierdut
o istorie de buzunar de Ana-Maria Negrilă Atlasul norilor, romanul scris de David Mitchell, a fost pentru mine întâi filmul, Atlasul norilor, regizat de frații Wachoski și Tom Tykwer. Am pomenit filmul nu pentru că voi scrie despre el, ci pentru că mi s-a părut misterios și incitant și m-a îndemnat să citesc cartea. Era […]
(Studii fantastice) de Oliviu Crâznic Cezar Petrescu (1892-1961: o viață marcată de tragedie, dar asupra căreia ne vom opri cu altă ocazie) a fost scriitor, istoric și critic literar, traducător, gazetar, fondator al unor publicații culturale, scenarist, membru titular al Academiei Române, parlamentar.
de Rodica Bretin Keegan conducea aşa cum era obişnuit: repede. Nu ne aflam pe autostradă ci pe un drum forestier, plin de bolovani, hârtoape, buturugi. Dar ne grăbeam. Ceilalţi ajunseseră deja în insula-fortăreaţă, eram ultimii rămaşi pe continent sau, cum spunea Keegan, în teritoriul inamic.
(#gnostice) de Marius-Iulian Stancu [4] despre ființă crezi că știi ceva doar de la distanță, periferic, pe drumuri ocolitoare. din momentul în care o concepi ca pe un scop al definiției și reprezentării, adică încerci apropierea, ființa dispare, se transformă în enigmă, peste formele ei nu mai cade lumina, pierzându-se în obscuritate. momentul în care […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu fascismul e ca în pilda semănătorului – semințele lui nu au căzut niciodată pe pământ bun. hermann keyserling era ceva mai optimist: “cu siguranță, dacă reprezintă ceva atât de productiv pe cât cred eu, atunci va dispărea într-o zi, precum sămânța. va face loc unei noi construcții, nebănuite […]