Scrisoarea unei mame
de Mazen Rifai [Siria] Au trecut nouăsprezece ani de la căsătoria mea. Nouăsprezece primăveri din vârsta fiicei mele Sara. Nouăsprezece ani de când sunt departe de ea.
e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Mazen Rifai [Siria] Au trecut nouăsprezece ani de la căsătoria mea. Nouăsprezece primăveri din vârsta fiicei mele Sara. Nouăsprezece ani de când sunt departe de ea.
Azilul (1, 2) de Florentina Loredana Dalian [România] Un soare blând, de început de toamnă, îşi face loc îndrăzneţ printre crengile pomilor înşiraţi ici-colo de-a lungul aleilor parcului. E o linişte odihnitoare, întreruptă doar de zgomotul paşilor leneşi al celor ce-şi poartă după ei tristeţile. Dincolo de garduri lumea se grăbeşte. Toţi îşi repetă poveştile, nici […]
[Andrei Ruse – soni, ediţia a II-a, editura Tritonic, 2009] de Cristina Nemerovschi (Morgothya) “mă simt bolnav ca de ceva incurabil/ceva care îmi roade fiecare celulă/pe rând” scria Andrei Ruse în deschiderea volumului său de debut, black job. Autorul continuă cu: “fiecare celulă/se suspectă de moarte/are frică de cancer de accidente/fiecare celulă are o conştiintă […]
[Andrei Ruse – soni, ediţia a II-a, editura Tritonic, 2009] de Patrick Călinescu E destul de greu să faci recenzia unui roman care, vorba autorului său, „are de toate” (2009: 110) în el. În cazul de faţă, în afară de „moarte şi sex”, cel puţin în variantă comercială, Soni de Andrei Ruse mai are între […]
[Andrei Ruse – black job, editura Vinea, 2007] de Igor Ursenco 1) Despre scrierea ca “papilă gustativă / saturată de adevăr” Dincolo de masca juisantă a unui Hercule dedicat, fără drept de apel e drept, unor activităţi de “black job” răsplătite în pauzele erotice, se putea altfel?, cu “blow job”-ul iubitelor textuale, se observă la […]
deveneam cameleonică de Morgothya I. nu îmi place decât ce scriu despre mine dacă scriu despre alţii mă plictisesc şi mi se pare superficial ca şi cum m-aş da pe o pojghiţă subţire de gheaţă şi oricum mi se rupe de ce le place altora jet şi atât
de Morgothya vine seara şi creierul tău se scufundă tot mai mult în negru vine noaptea apoi şi nu ne mai recunoaştem …nimic din noi dimineaţa nu va mai rămâne chiar nimic
de Marius Aldea Ar trebui să trăim veşnic măcar o dată, ca un godot moartea să ni se lase aşteptată, să ne prefacem supăraţi
de Marius Aldea Azi mi-am împuşcat tinereţea în cap şi am albit dintr-o dată cum se întâmplă cu bătrânii noştri când ne aşteaptă cu mâna streaşină
(am fost al douăzecilea) lui mircea cărtărescu de Vlad Drăgoi am fost al douăzecilea cărtărescule în dimineaţa aia plină de cancer şi de frig dantesc cărtărescule în dimineaţa aia unică şi incisivă când am întârziat ca vita la cursuri şi a venit duba şi după ce m-am suit şi eu cărtărescule după ce m-am suit […]