e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Dorin Mureşan 1. Literatura, din punctul meu de vedere (şi s-ar părea că e doar punctul meu de vedere) nu este un mijloc social de comunicare… este, mai degrabă, un mijloc metafizic (ce ţine de solipsism) de a te comunica ţie însuţi/însăţi, este o lopată cu care sapi în tine la nesfârşit, pentru a-ţi găsi nerăspunsurile, […]
de Sorin-Mihai Grad Dacă tot aţi ajuns pe aici, nu plecaţi fără să citiţi şi ce spun invitaţii noştri din acest număr. Ei nu şi-au impus restricţii pentru pasiunile lor, pornind edituri în timp ce puternica criză financiară în care ni se complace încă ţara le-a făcut pe altele să-şi reducă, amâne sau chiar sisteze […]
mamiferul negru adulmecă tristeţea să faci poezie pe marginea prăpastiei ca şi cum orice cădere în gol ar repeta la nesfârşit aceeaşi schizofrenie sălbatică aceeaşi fâlfâire cu iz rânced a aripilor aceeaşi mireasmă de insomnie nevrotică
Somnul apelor apa susură în cadă liniştită o muscă dormind. Somnul este o plutire calmă deasupra lumii cum aripi de vânt delicat se deschid spre tăcere
de Luiza Mitu În piese ca Maşinăria Cehov, Nina sau despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi, Ultimul Godot, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Richard al III-lea nu se mai face, Despre senzaţia de elasticitate cînd păşim peste cadavre, Matei Vişniec readuce în atenţia cititorului-spectator scriitori importanţi din literatura rusă, engleză, română pe care îi consideră […]
[fragmente] de Iulia Militaru 1. Discursul poetic Pe tot parcursul cercetării, trebuie să avem permanent în minte distincţia discurs în versuri-discurs în proză. Adesea poezia a fost asociată cu discursul în versuri şi de aceea se vorbeşte mai tot timpul de o opoziţie poezie-proză, ca şi cum celei dintâi i-ar fi impropriu un discurs narativ. […]
*********** Simt cu inima celorlalţi care am fost continui o memorie începută de ei tăcerea lor se aude până la mine tac cu tăcerea lor până când devine a mea, mă îmbrac cu lumina naşterii.
Şedem la taifas şi vorbim în argou Când ceasul de taină răsună din nou: E ora boierilor minţii, solară,
Poem de spus Ce mă împresoară pe mine acum este labilitatea. Sunt un bărbat bun, fac tot ce pot, Vreau să fac şi mai mult. De multe ori pântecul meu recită poeme absconse Pe care le reproduc cu fidelitate, în absenţa inimii mele.
Altcineva te locuieşte cu timpul, ca un miros ce rămâne în haine, mişcările acelui animăluţ cald în mâini nesigure. e ziua care te alege să-i fii clovn,