poeme de Silviu Gongonea
Tatălui meu Nu a părut să-i pese de ceva când a murit El amânase lucrurile le amânase şi-şi băuse viața sperând că le va face într-o zi cu soare şi lună cântând un cântec cazon
poeme de Silviu Gongonea
Nimic la superlativ de ce poezia este a doua inimă a omului şi nu îi mai auzim bătăile Doar privirea blândei morți cu limbi aspre ce se domesticesc
te împuţinezi până dispari pisiceşte de Silviu Gongonea
Altcineva te locuieşte cu timpul, ca un miros ce rămâne în haine, mişcările acelui animăluţ cald în mâini nesigure. e ziua care te alege să-i fii clovn,
Satul urban
[Silviu Gongonea, Încălzirea mâinilor, Aius, Craiova, 2009] de Ştefan Bolea După un prim volum, în care căutarea autenticităţii, nihilismul şi post-expresionismul concurau în crearea unei atmosfere combative (amintesc doar versurile „numele meu sta scris cu sânge/ ca un mesaj obscen pe peretele catedralei”), tânărul poet Silviu Gongonea vine cu un produs mai complex, foarte lucrat, […]
Spaţiul repliat în om
de Luiza Mitu Am citit poezia lui Silviu Gongonea ca pe un joc al spaţialităţii, ca pe o luptă continuă a sinelui de a „respira ce vine din rest”, de a-şi găsi „liniştea aceea împăturită” într-o intimitate care să echilibreze cele două pendulări ale eului poetic: între un „înlăuntru” şi un „afară”. Silviu Gongonea recurge […]
Dialogul dintre centru şi periferie în cea „de-a cincea literatură germană”
[Cosmin Dragoste – Mărgele de sticlă, Editura Aius, Craiova, 2008] de Silviu Gongonea Nu ţine de o simplă conjunctură faptul că numele lui Cosmin Dragoste este asociat, acum, la noi, cu cel al Hertei Müller. Cartea pe care o publicase în 2007 la editura Aius din Craiova, Herta Müller – metamorfozele terorii, avea să fie […]